Aventură la capătul Pământului

Decembrie 2015.

Proaspăt întorși dintr-o călătorie în Thailanda, unde ne-am bucurat de șansa de a vizita triburi în nordul țării, la granița cu Myanmar, ne făceam deja planuri pentru următoarea aventură.

Termenul, mi se pare mie, este unul destul de relativ, înțeles atât de diferit de fiecare în parte. Pentru unii, turism de aventură înseamnă drumeții montane, rafting, alpinism, scuba diving, ciclism, printre altele. Pentru alții, însă, mari sau mici, aventură poate fi naveta plină de rutină între casă și birou sau prima zi de școală.

Depinde doar de noi cum o privim.

Cu asta în minte, am trecut la pasul următor: să ne punem de acord dacă ne dorim circuite, safari, insule exotice sau ne aciuim mai aproape de casă și facem niște excursii în munții României. Ultima era exclusă, fiindcă încep să tremur doar la gândul că m-aș putea întâlni cu vreun urs pe traseu. Și-n plus, presupune efort și concentrare maximă. Prea greu. Mult prea greu. Pentru prietenul meu, un vis îndepărtat este să urce cu mine până la Everest Base Camp, însă pentru mine, acea expediție este prea departe de civilizația vestică, iar o ascensiune pe Kilimanjaro probabil că m-ar doborâ fizic, deși trebuie să recunosc că ofertele de la Extreme Travel erau foarte atrăgătoare.

Decisions, decisions. Niciodată nu-i ușor. Nu cu noi.

Așa încât, al meu a tras linie, a făcut socoteli ca să fiu și eu împăcată cu destinația și a ales Islanda. Eram nesigură dacă să râd sau să plâng. Iubim călătoriile, într-adevăr, dar chiar acolo am ajuns încât să mergem în august, în plină căldură, pe o insulă aproape de capătul lumii, unde mai este și destul de frig?

Să fi fost pedeapsă sau binecuvântare?

A preluat frâiele organizării și se simțea tare bine. L-am lăsat, cum să-i stric bunătate de bunadispoziție? Următorul lui gând era legat de costuri. Cum ieșim mai ieftin? Dacă apelăm la specialiști pentru excursii personalizate sau o organizăm singuri?

Singuri, evident, doar suntem independenți și puternici. Așa ca vikingii spre al căror pământ urma să călătorim curând.

August 2016

Citisem prea puțin despre Islanda înainte de a începe călătoria. Eram convinsă că o să dea greș în a mă impresiona cu prea multe. Știam doar că insula se bucură în acea perioadă de nopți albe. Atât.

Am aterizat la puțin după miezul nopții și am suferit primul șoc: un frig ca de 5 grade. În apărarea mea, îmi era foame și-mi doream doar să dorm. De preferință, într-o încăpere scufundată în întuneric.

Cu ochii mijiți în autobuzul care ne ducea spre centrul capitalei islandeze, Reykjavik, vedeam pământ întins nelocuit. Pe ici, colo câte un lac sau o căsuță rătăcită și încercam să înțeleg cum se poate trăi astfel. Prea puțină importanță am acordat gândului, fiindcă tot ce îmi doream era să mă întind pe un pat.

Abia dimineața, pe lumină, odihnită și cu stomacul plin, am realizat unde am poposit:

Plimbarea pe străduțele orașului îmi dădea mai degrabă un sentiment profund că am greșit perioada anului: cum să fie început de august, când totul în jur are miros de Crăciun? Până și cutia de scrisori dedicată lui Moș Crăciun în centrul capitalei te făcea să pui mâna pe stilou și să-l faci responsabil de îndeplinirea dorințelor tale.

þetta reddast

Ia să văd dacă știți ce înseamnă þetta reddast. N-aș vrea să vă iau cu Știați că?, dar… știați că 45% dintre islandezi își trăiesc viața după acest motto, care înseamnă… Totul va fi bine. Don’t worry. Hakuna matata… Cum, n-ați fost încă în Zanzibar?

Această chintesență a culturii islandeze ține locul binecunoscutelor superstiții atât de tipice culturii mioritice. Culmea, cei mai superstițioși dintre islandezi sunt și cei mai fericiți. Superstiția e companion de drum lung pe insulă, magia ei o găsești oriunde: de la luminițele din geamurile caselor, al căror rol este acela de a ghida drumul elfilor, Huldufólk – oamenii ascunși ai folclorului nordic, spre casele oamenilor de Anul Nou, când își schimbă cuiburile; până la amânarea sau chiar stoparea proiectelor de infrastuctura, pentru a nu nimici bolovani, sub care se știe că locuiesc elfi.

Aventură. A spus cineva aventură?

De la elfi pornește cea mai cea dintre aventuri. O Școală a Elfilor, al cărei singur scop este acela de a-i face pe turiști, dar și pe localnici, să conștientizeze existența și importanța acestor creaturi, să înțeleagă cum unele fenomene naturale sunt influențate de acestea și să cunoască persoane care au intrat în contact cu elfii și au fost invitate în casele lor.

Islanda este probabil una din țările cu cele mai impresionante peisaje din lume, însă o aventură pe această insulă nu presupune neapărat să te arunci în cap, în bungee jumping, într-un vulcan. În schimb, poți coborâ 120 de metri în vulcanul stins Thrihnukagigur și să te plimbi apoi 3 km până aproape de centrul Pământului.

Ce altceva am mai făcut noi? Ce nu am apucat, însă recomandăm?

• Am închiriat un 4*4 și ne-am bucurat de șosele ca și cum am fi fost ultimii oameni în viață pe lume. Am trecut mașina prin toate râurile traversabile și prin toate noroaiele, am oprit pentru poze la fiecare 500 de metri și ne-am bucurat ca niște copii de fiecare apă curgătoare și peisaj selenar. Legenda spune că nu ai cum să conduci mai mult de atât fără să rămâi gură cască in fața naturii și a culorilor ei.

• Ne-am îndreptat spre Parcul Național Þingvellir. E-adevărat că într-o bună măsură ne-am dorit să vedem locul de filmare al celebrului serial cu urzeli și tronuri, dar pe de altă parte, cum să nu vrei să vezi un parc situat pe linia dorsalei atlantice, pe plăci tectonice care continuă să se îndepărteze una de cealaltă de la an la an? De-aici, ne-am delectat ochii și inimile cu priveliștile asupra Lacului Þingvallavatn, a cărui adunătură de apă stă chiar deasupra fisurii Silfra. Cei mai aventuroși dintre turiști se echipau cu un costum de neopren, echipament de snorkeling și săreau să exploreze fisura și să-și asigure fotografii și filmulețe subacvatice, demne de câteva sute de aprecieri pe rețelele de socializare.
• Apoi am văzut faimoasele gheizere, care aruncă apă 10-15 metri în aer la fiecare câteva minute, un show al naturii care îți taie respirația.

• Una dintre activitățile pe care trebuie să le faci o dată în viață ar fi plimbarea pe un ghețar, de exemplu Skaftafell. Desigur, cu tot echipamentul necesar pe tine.
• Și dacă tot ai ajuns la ghețar, de ce nu ai experimenta ceva ce puțini au ocazia în viața asta: explorarea peșterii de gheață? Aceasta se poate vizita exclusiv iarna, pentru o mai mare siguranță.
• Am fixat pe retină numeroase imagini ale fabuloaselor cascade: Seljalandsfoss – în spatele căreia am explorat o mică peșteră; Dettifoss – celebra cascadă imortalizată la începutul peliculei Prometheus; Goðafoss sau Cascada Zeilor, denumită astfel după ce Thorgeir Ljosvetningagodi Thorkelsson, un fel de Prim Ministru timpuriu al insulei, a fost obligat de Adunarea Națională să adopte creștinismul și și-a aruncat toate reprezentările zeilor în cascadă; Skógafoss – am lăsat-o la urmă, însă nu fiindcă ar fi cea mai urâtă dintre cascade, ci pentru că este situată în apropierea binecunoscutului vulcan încă activ Eyjafjallajökull. Ah, ziceți că nu știți ce e cu acest vulcan? Să vă amintesc de un aprilie 2010, în care întreg spațiul aerian european a fost închis din cauza erupției acestuia? Noi nu am avea cum să uităm, fiindcă eram în Barcelona, în aeroport, pregătiți să ne întoarcem spre casă. Exact în momentul în care am ajuns la ghișeul de check-in, am fost informați că spațiul aerian tocmai fusese închis. E o bestie pe care n-o vom uita curând! Oh, dulce aventură!

• Dyrhólaey, o mică peninsulă în apropiere de orașul Vík, unde am trăit prima cea mai încântătoare experiență islandeză: observarea unei colonii de puffini. În apropiere se află Reynisdrangar, o plajă vulcanică neagră, prăjmuită de niște incredibile coloane și stânci de bazalt. Cei mai aventuroși pot să escaladeze coloanele sau să încerce să-și dea întâlnire cu furiosul Ocean Atlantic de Nord.

• Canionul Fjaðrárgljúfur lung de 2 km, cu numeroase piscuri care pot fi escaladate. Am încercat și noi, însă vântul care bătea destul de tare ne-a cam speriat.
• Laguna glaciară Jökulsárlón este poate cel mai impresionant obiectiv turistic de pe insulă. Pe măsură ce ne apropiam de ghețari, devenea tot mai frig, cu un vânt atât de rece încât simțeai că tăia în carne vie. În lagună, care se adâncește în fiecare an cu câțiva cm datorită ghețarilor împinși de vânt, am ajuns aproape de cei mai impunători dintre ei, cu o ambarcațiune amfibie. Tot aici, am fost salutați de către o focă, sosită din ocean, probabil la vânătoare de mâncărică. Pe malul lagunei, ne-am cățărat pe dealuri și am înghețat cu bucăți de ghețari în mână. Dincolo de șoseaua parte din Ring Road, cel mai lung drum de coastă al insulei, ne-am dat întâlnire cu Oceanul Atlantic de Nord și cu o gașcă întreagă de valuri uriașe și spumoase și curcubeie dintre cele mai însorite și colorate, pe o plajă plină de bucăți de ghețari eșuați.

• Leirhnjúkur este deosebit de frumoasă și găzduiește numeroase activități de aventură pentru cutezători. Face parte din zona geotermală din nordul insulei, compusă preponderent din câmpuri de lavă, provenind de la ultima erupție a vulcanului din zonă, de acum 30 de ani. Pe cursul a două trasee, am reușit să vizităm fascinanta zonă, inclusiv cea cu pământul încă fierbinte, presărat pe ici, colo cu lacuri cu apă geotermală colorate ireal. O experiență pe care nu o vom uita degrabă.

• Această zonă geotermală este în apropiere de Lacul Mývatn, de origine vulcanică. Printre activități se numără explorarea lacului de pe barcă și un traseu pe conul vulcanului Viti, în miresme de apă sulfuroasă.
• Canionul Ásbyrgi trebuie musai vizitat fiind considerat capitala elfilor. Este un canion în formă de potcoavă de cal, plin de verdeață, în care nu știi niciodată unde și când ai putea da peste un elf. Un circuit de hiking complet durează 7-8 ore, cu posibilitatea de a campa cortul și de a admira Calea Lactee.
• Orășelul Húsavík ne-a impresionat peste așteptări: colorat, ordonat, cu peste delicios și cu un Muzeu al Balenelor extraordinar de bine gândit. De-aici ne-am îndreptat spre un orășel vecin din fiord, Hauganes, ne-am suit pe o barcă de pescuit și am pornit în căutarea balenelor. Lacrimi mi-au șiroit pe față în momentul în care două dintre ele ne dădeau târcoale și începeau să se dea în stambă. Pentru curajoși, există posibilitatea de a înota cu ele, în costum de neopren.

• O altă călătorie spre centrul Pământului se poate face și în peștera Vatnshellir, în tuburi de lavă, cu doar o lanternă frontală și multă stăpânire de sine.

Islanda este încântătoare, inocentă și provocatoare în aceeași măsură. Până și asigurarea meselor zilnice poate deveni o aventură aici, din pricina prețurilor. Această destinație reinventează concepte vechi de ieftin și scump și te provoacă să gândești out of the box.

La întoarcerea în țară, cel mai mult ne lipseau șoselele impecabile, dar atât de libere, pe care ne-a condus mașina închiriată, un Duster românesc.

În peste 3000 de km parcurși, deși reveniți acasă, ne era în continuare un dor nebun de insulă. De vulcani și câmpuri de lavă fumegândă. De cascade, râuri și curcubeie la tot pasul. De gheizere, cu ape care se ridică doar pentru a cădea înapoi în pământ. De ghețari și aisbergi. De vânturi puternice de 90 de km la oră. De puffini, balene și foci. De nopți albe. De povești cu elfi și trolli, pe care nu-i vezi, dar știi că există. De falii tectonice care te poartă când în Europa, când în America. De culorile naturii. De libertatea de a le cutreiera natura fără teamă de sălbăticie.

Islanda ne-a învățat că e ok să vrei să fugi de zilele săptămânii, să nu ai agendă, să nu te iei chiar atât de în serios. Să te simți liber. Să cauți acea libertate în profunzimea ta și apoi în ceilalți.

***

Articol scris în cadrul ediției aniversare SuperBlog.

Fotografii: arhiva personală și sursă sponsor, Flickr.