Canionul Ásbyrgi este un loc cu adevarat magic. An dupa an, este ales drept cea mai populara destinatie si este considerat a fi capitala elfilor. Cel mai probabil datorita posibilitatii (aproape nule, dar totusi…) unei intalniri cu Huldufólk – „Oamenii ascunsi” sau elfii atat de des mentionati in cultura nordica, alaturi de zane, gnomi si trolli.

Despre elfi (oamenii ascunsi)

Se spune ca sunt buni sau rai si ca traiesc in pietre si in stanci. Originea lor este strans legata de Adam si Eva, cand Eva a ascuns de ochii lui Dumnezeu copiii ei nespalati si a mintit legat de existenta lor. Dumnezeu i-a spus atunci: „Ceea ce omul ascunde de Dumnezeu, Dumnezeu va ascunde de om”.

Alte povesti din mosi stramosi spun ca oamenii ascunsi au evitat sa aleaga intre iad si rai, devenind astfel invizibili. Se presupune ca traiesc si in zilele noastre foarte aproape de oameni, chiar in gospodariile lor. De exemplu, ghidul nostru din Reykjavik ne povestea ca bunica sa, care traia in nordul insulei, avea un bolovan imens in curte si era convinsa ca acolo traiesc elfi. Astfel ca le ducea in fiecare seara de mancare pe o farfurioara (cam asa cum facem noi in ajunul Craciunului, cand incercam sa-l ademenim pe Mosu’…) pentru ca dimineata sa gaseasca farfurioara goala. Ca o anecdota, elfii sunt extrem de iubiti in Islanda, insa nu se comporta intotdeauna fara de cusur. Li s-a dus vorba ca ar fi extrem de furaciosi, asa incat de fiecare data cand dispare un obiect, se presupune ca a fost „imprumutat” de vreun elf.

Aceleasi povesti spun ca elfilor le place sa provoace haos si panica si ca sunt cam razbunatori. In 2011, a fost o explozie intr-o mina de la baza muntelui Tradarhyrna, iar zonele rezidentiale din apropiere au trait la propriu o ploaie de pietre. S-a spus la vremea respectiva ca elfii locali s-au suparat la ideea construirii unui tunel prin munte si au reactionat in consecinta.

Numeroase proiecte de infrastructura au fost stopate sau amanate pentru ca riscau sa distruga habitatul lor. Ghidul din Reykjavik ne mai povestea ca la un moment dat cand se construia o sosea, aceasta urma sa treaca fix peste Álfhóll, o piatra oarecare de pe un deal din Kópavogur, insa indiferent cu ce masinarii au incercat sa o sparga sau sa o scoata, acesta era de neclintit iar masinariile se stricau. Asadar, a fost clar pentru toata lumea ca au de a face cu o piatra de elfi (elf rock) si au cerut sprijinul unui expert in elfi, pentru a negocia cu acestia. Din pacate, elfii nu au putut fi convinsi sa isi mute casuta, iar acum drumul ocoleste acel bolovan!

Conform credintei populare, sa arunci cu pietre nu da bine fiindca s-ar putea sa lovesti vreun elf. Tocmai de aceea, s-a infiintat chiar o Scoala a Elfilor cu singurul scop de a-i ajuta pe tineri, dar mai ales pe turisti, sa constientizeze cat mai mult existenta acestor creaturi, de a le insufla respectul pentru ele, de a intelege cum unele fenomene naturale sunt legate strict de oamenii ascunsi si, apoi, pentru a cunoaste persoane care au intrat in contact cu elfi si care au fost invitati in casele acestora. Asta daca in continuare mai cauti dovezi legate de existenta lor!

Exista si o traditie puternica formata in jurul lor, care spune ca noaptea de Craciun si ajunul Anului Nou au o legatura speciala cu elfii. Se cuvine deci sa-i astepti cu casa curata si cu mancare, iar de Anul Nou, cand se presupune ca isi schimba cuiburile, sa aprinzi o lumanare sau niste luminite in geam pentru a le ghida drumul. Desi am vizitat Islanda la inceput de august, multe case din Reykjavik aveau tot felul de instalatii luminoase in geam. Inclusiv garsoniera care ne-a gazduit in Reykjavik avea una, care lumina zi si noapte. Frigul de afara contribuia cu succes la crearea unei atmosfere magice si chiar aveai sentimentul ca ai pasit in aceasta tara in ajun de Craciun.

Turistii care viziteaza Islanda sunt mereu invitati sa participe la tot felul de tururi denumite Elf Walks, in regiuni cunoscute ca avand comunitati puternice de elfi.

Despre canionul Ásbyrgi

Canionul Ásbyrgi este un loc linistit, atat de linistit incat chiar ai impresia ca la un moment dat, din te miri ce directie, ai putea da nas in nas cu un elf. Panourile informative de la intrarea in canion te sfatuiesc chiar sa reduci volumul si sa respecti flora, ca semn de respect pentru oamenii ascunsi. Nu intri neaparat intr-un lacas sfant, dar sobrietatea care ti se impune inca de la intrare este relativ aceeasi.

Numele canionului semnifica „Adapostul zeilor” si nu face decat sa-i sporeasca magia. Ásbyrgi este parte a Parcului National Jökulsárgljúfur, cu o lungime de 3.5 kilometri, o latime de 1.1 kilometri si o inaltime de 100 de metri a stancilor care-l adapostesc. Potrivit mitologiei scandinave, zeul Óðinn se plimba cu calul sau cu opt picioare, Sleipnir, iar cand a pus una dintre copite pe pamant a creat Ásbyrgi, un canion in forma de potcoava de cal. Explicatia geologica difera mult fata de credinta vikingilor, insa cea din urma este mai simpatica si mai misterioasa.

Geologic vorbind, Ásbyrgi s-a format in urma unor puternice inundatii glaciare cauzate de catre eruptia unor vulcani de sub ghetarul Vatnajokull. Caldura generata de vulcani a topit gheata, iar potopul catastrofal rezultat a spalat solul din jurul stancilor care acum sunt vizibile. Specialistii afirma ca aceste evenimente au avut loc de cel putin doua ori in istoria „recenta”, acum 3000 de ani si acum 8000-10000 de ani. Pericolul inundatiilor glaciare inca este prezent si in ziua de astazi. Institutul de Meteorologie si Seismologie din Islanda urmareste cu atentie activitatea vulcanilor si de fiecare data cand un vulcan erupe sub un ghetar, intra in alerta maxima. De exemplu, in 2010 cand a erupt dragul nostru Eyjafjallajökull (apropo, pronuntat „eia – fiatla – iocutl”), un puhoi de apa a fost eliberat de catre ghetarul de deasupra vulcanului, provocand distrugeri masive.

Revening la Ásbyrgi, canionul musteste de viata – flora si fauna, iar daca ai noroc de o vreme frumoasa, poti sa cutreieri pe intregul traseu. Nu-ti va lua decat 7-8 ore, dar ni s-a spus ca merita sa campezi cel putin o noapte aici. Poate vei avea sansa de a observa o rara specie de soim, gyrfalcon (in engleza) si vulpea polara.

Daca aveti timp la dispozitie, o ruta marcata de aproximativ 2 ore va duce pana sus pe stanca centrala care poarta numele de Eyjan.

Cum ajungi la canionul Ásbyrgi

Pe traseul Ring Road, venind dinspre Dettifoss, tii drumul 862 si cotesti mai apoi dreapta spre drumul 85 pana in parcarea de la intrarea in canion.