Casa ideală în viziunea unui călător iscusit

Cineva m-a întrebat de curând ce găsesc atât de fascinant în a călători. De-a lungul anilor, am observat că toate călătoriile au avut un efect interesant asupra mea și asupra celorlalți infectați de acest microb. Postura de călător prin lume îți deschide inevitabil mintea, îți setează noi perspective asupra lumii și îți este de un real suport în a înțelege diferențele dintre popoare, de a aprecia și de a privi cu un ochi critic totodată locul pe care-l numești acasă.

În mod inevitabil, și de cele mai multe ori involuntar, locurile vizitate își lasă amprenta asupra ta și îți schimbă perspectivele asupra lumii în care trăiești. Nu o dată am încercat să îmi imaginez cum ar arăta pentru mine locul ideal, acel loc unde m-aș întoarce mereu cu plăcere de pe cealaltă parte a globului. Am remarcat de-a lungul timpului că definiția mea pentru locul perfect nu este niciodată aceeași; cu toate acestea are o trăsătură comună, și anume faptul că este un amalgam de idei inspirate de toate destinațiile prin care m-am plimbat.

Dacă ar fi să aștern pe hârtie locul ideal, l-aș plasa probabil într-un mic orășel din Germania, cu străzi cochete, liniștite, care te invită la o plimbare molcomă în orice moment al zilei. Cu trotuare largi, care să-ți imprime mai degrabă un sentiment puternic de libertate și confort, decât unul de constrângere și claustrofobie. De-o parte și de alta a acestor trotuare, aș poziționa niște băncuțe de-a lungul unor piste pentru bicicliști. Aș mai vedea și niște spații verzi. Ceva simplu, marcat de copaci aliniați care se întrepătrund cu peluzele caselor. Ar fi o străduță cu case dintre cele mai simple, maxim un etaj sau parter cu mansardă.

Însă mă duc și mai departe și aștern casa ideală. O casă inspirată de călătoriile în Germania, Austria, sudul Italiei și al Franței, dar mai presus de orice, inspirată de Islanda. Categoric, ar fi o casă eco, în deplină armonie cu mediul înconjurător, una cu natura. O casă care s-ar folosi la maxim de toate elementele oferite de natură. Un astfel de proiect de casă ar avea nevoie, fără doar și poate, de atingerea magică a unui birou de arhitectură. Arhitectul e printre cei mai pricepuți de a lua visele fiecăruia dintre noi și de a le transpune în realitate.

Mi-o imaginez parte placată în cărămidă sau piatră de râu, parte placată în lemn, într-o combinație de design minimalist cu o terasă în spatele casei, suficient de încăpătoare pentru o masă, niște scaune și un jacuzzi. Mă simt atrasă de pereți întregi, din podea până în tavan, plini de ferestre largi. Poate fiindcă le-am observat prea des prin călătoriile mele, poate pentru că, în ultimii ani, îmi place să petrec timp în natură și să mă bucur de tot ceea ce are ea mai bun de oferit. Cert este că acest tip de ferestre nu doar că îți oferă un acces vizual deplin spre exterior, ci te fac să simți că natura este parte din decorul casei, și permit luminii naturale să-ți inunde căminul – avantaj extrem de benefic, mai ales pe timp de iarnă, printr-o încălzire pasivă a casei, prin captarea energiei solare – atât de benefică mai ales în anotimpul friguros. Pe timp de vară, mi-o imaginez cu un sistem de umbrire care ar permite pătrunderea unei lumini difuze, care ar proteja casa de supraîncălzire. Implicit, aerul condiționat n-ar mai fi un element atât de util. Sau, de ce nu, umbrirea ar putea veni de la copăceii care decorează răsfirat peluza din fața casei.

Casă ideală ar mai fi, pentru mine, una termoizolată complet din materiale naturale, de la fundație până la balcoane și acoperiș. Ar asigura lipsa pierderilor de căldură, însă i-ar permite în același timp să respire. Întreaga viață am locuit la bloc și am avut ocazia să fiu martor pierderilor de căldură din propriul apartament, datorate ferestrelor folosite, cu insuficiente straturi, cu un coeficient termic inadaptat, precum și modului în care au fost montate sau modului în care atât apartamentul nostru, cât și al vecinilor, fuseseră termoizolate. Abia după ce mi s-au explicat anumite principii, am înțeles mai bine că este insuficient să investești în materiale de termoizolare de calitate dacă vecinii tăi nu fac același lucru sau îl fac incomplet sau chiar greșit; sau cum este inutil să ai cele mai râvnite modele de ferestre dacă acestea sunt montate în zidărie și nu în exteriorul ei.

Un prieten care a locuit în străinătate ani buni de zile mi-a povestit despre conceptul unei case inteligente și sustenabile. Despre principiul unui sistem de ventilație cu recuperare de căldură. Am fost într-atât de fascinată încât mi-am spus că, într-o bună zi, casa mea ideală o va avea și pe asta integrată. Ce-mi povestea el, practic, este că, odată etanșeizată casa, prin acest sistem de ventilație, aerul pe care dorești să-l scoți din casă va încălzi țevile de evacuare, iar aerul proaspăt care îți va intra in casă va fi preîncălzit când trece prin sistemul de țevi învecinate. Astfel, vei consuma mult mai puțină energie pentru a încălzi aerul proaspăt pe care-l aduci din exterior, dar vei putea controla mai bine și nivelul de umezeală din fiecare încăpere.

În timpul călătoriei prin Islanda, am aflat că majoritatea locuințelor sunt încălzite cu energie termală. Mi s-a părut un mod atât de frumos de a trăi în comuniune cu natura încât mi-am propus ca atunci când îmi voi construi propria casă să încerc să aplic aceleași pricipii. Desigur, locul meu ideal nu ar fi plasat deloc în apropierea unei zone active geologic, însă m-aș mulțumi cu o altă variantă eco și anume panourile solare.

Casa ideală ar mai fi una tehnologizată și automatizată. Aici intervin deja toate filmele SF pe care le-am urmărit până acum, în care funcțiile principale ale casei sunt controlate prin telefon, în care luminile pornesc și se sting printr-o simplă apropiere a mâinii de perete sau în funcție de intensitatea luminii naturale din încăperea respectivă, în care jaluzelele se închid și se deschid fie la o mânuire a telefonului, fie în funcție de poziția soarelui pe cer într-un anumit moment al zilei.

Ideea mea nu este nicidecum irealizabilă și probabil nici mai costisitoare decât întreaga suită de case la modă din trendul actual. Cred cu tărie că acest proiect de casă poate fi unul sustenabil, smart și asta doar dacă știm cu toții ce anume ne dorim de la viitoarea noastră căsuță, cu suficient efort de informare și cu o echipă extraordinară în spate.

***

Articol scris în cadrul ediției aniversare SuperBlog, cu imaginea casei ideale în minte, de dragul probei 5.