China a fost, timp de multi ani, un vis indepartat, dificil de adus la viata. Fara sa ne dam exact seama de ce. Aveam de ales intre o saptamana in India, in timpul festivalului Holi si aproape doua saptamani in China. Ambele pareau ireale, atat de diferite de orice altceva experimentasem anterior, dar decizia a fost no-brainer: China. Si asta doar din pricina faptului ca era cu aproape o saptamana in plus, departe de casa, departe de cunoscut, dar mai ales, departe de munca.

Eram constienti ca va fi o adevarata provocare sa ne organizam singuri calatoria, asa incat am cerut ajutorul unor specialisti, care, pe langa faptul ca s-au ocupat de procedurile de viza, ne-au si asigurat ghizi locali in toate orasele de pe itinerariu, vorbitori de limba engleza. Persoane care au stat la granita, foarte fina de altfel, dintre o calatorie reusita si una in care sa ne dorim sa ne intoarcem mai repede acasa.

Pregatiri inainte de calatorie

Viza pentru China ar trebui sa fie ultimul lucru care sa te ingrijoreze, in timpul pregatirilor de calatorie. Vizita la Ambasada lor este una scurta, iar daca toate formularele sunt completate corect si dosarul este complet, prezenta ta este necesara doar pentru a certifica faptul ca tu esti intr-adevar persoana din acte.

Nu ne-am vaccinat, fiindca am considerat ca e inutil pentru zonele in care urma sa calatorim. Va recomandam insa, din propria experienta, sa aveti la voi medicamente pentru stomac si niste antibiotice care sa va acopere un tratament pentru intreaga calatorie. Cand am pornit de acasa, prietenul meu era racit cobza si dupa doua zile raceala lui s-a transformat in… altceva si a inceput cu febra, frisoane, dureri insuportabile de gat si muci verzi. In urma unei discutii cu o cunostinta medic am decis ca era momentul sa intram in rezerva de Zinnat. Motivul pentru care va recomand sa le aveti la voi e ca, aparent, fiecare continent e cu propria linie de antibiotice si ce se gaseste acolo, nu se gaseste la noi si invers. Eu de altfel, eram in floarea unei alergii sezoniere, iar poluarea din China, mai ales din Beijing, nu m-a ajutat deloc.

Un alt sfat pe care-l putem da este verificarea prognozelor meteo inainte de plecare si pregatirea bagajului in consecinta. Temperaturile pareau destul de ridicate pentru prima jumatate a lui martie. Ne-am aruncat in bagaje doar haine de primavara, fara sa luam in calcul poluarea. Ajunsi acolo, desi termometrele aratau 17-18 grade, am rabdat frig datorita faptului ca soarele era acoperit tot timpul fie de poluare, fie de nori, iar vantul facea ca temperaturile sa se simta mult, mult mai joase.

Ocazie numai buna de facut shopping? Nope, nu in China, unde marimile sunt foarte diferite de cele europene, unde un S din Europa corespunde unui XL in centrele lor comerciale, unde un 36 la incaltaminte se „traduce” in vreo 10 centimetri lungime. Accepti provocarea de a face cumparaturi in aceste conditii? Te avertizez ca va fi dificil in China din punctul asta de vedere, unde din primul moment suferi de o bariera in comunicare, unde inveti noi miscari de brate, iar rabdarea iti este testata incontinuu. Insa e parte din experienta!

Zborul Bucuresti-Doha cu Qatar Airways

Cu 6 luni inainte de plecare, cand ne-am decis sa calatorim spre China, ne-am dorit si o escala lunga in Doha, pentru a vizita capitala qatareza. Cei de la Qatar Airways se laudau, pe site-ul lor si in materialele promotionale, ca asigura tur de oras gratuit (in limita locurilor disponibile) si hotel pentru escale mai mari de 8 ore. Suna bine, nu? Alternativa ar fi fost un zbor Lufthansa cu o escala mai scurta, insa cele de mai sus au inclinat balanta catre Qatar.

Zis si facut. Cuplu necasatorit, cu escala de 9 ore in Doha, aplica pentru viza. Doar ca realitatea s-a decis sa ne taie din elan cu doar 3 zile inainte de plecarea din Bucuresti: el primeste viza, eu nu, iar de cazare nu poate fi vorba intrucat o asigura discretionar in functie de valoarea biletului. El nervos din cale-afara, eu incercam sa le gasesc scuze, sa privesc totul din perspectiva lor, sa inteleg motivele pentru care m-ar putea refuza.

In astfel de momente, atunci cand te roade acel travel bug, incerci sa cauti rezolvare. Solutia noastra? Sa mergem la biroul din aeroport, de langa sculptura aceea imensa a ursuletului galben si sa ne punem la bataie farmecul personal pentru a obtine un loc in ultimul grup organizat care porneste sa viziteze capitala, la ceas de seara. Speram ca, macar asa, voi putea obtine viza pe loc. Era fully booked.

Ursuletul din Doha
Ursuletul din Doha
Aeroportul din Doha
Aeroportul din Doha

Asa ca, timp de alte 8 ore, ne-am plimbat cu trenuletul care uneste cele doua terminale, am mancat bunatati locale, am profitat de internetul gratuit oferit de aeroport pentru a-i mai sacai pe cei de acasa si, intr-un final, am adormit cu capul pe bagaj.

Doha, la apus, vazuta de pe pista, la aterizare
Doha, la apus, vazuta de pe pista, la aterizare

Multumiti ca am reusit sa le vedem zgarie-norii la aterizare, pe pista, in lumina rosiatica a apusului, ne-am urcat in avionul care urma sa ne duca in Beijing. Aceeasi ospitalitate a celor de la Qatar Airways, insa cu un mesaj nemaiauzit din partea echipajului de zbor: sa ne  pazim bine lucrurile personale; ei nu-si asuma raspunderea pentru eventualele furturi. Daca adaugam la asta si faptul ca la aterizarea in China, la mai putin de un minut de sol, mai multi pasageri s-au ridicat pentru a-si scoate bagajele din compartimente, provocand putina panica si ridicand tensiunea echipajului de zbor (desi urma sa mai rulam pe pista mai bine de 20 de minute), aveam deja primele semne ale unei adevarate aventuri.

Lacul Van, deasupra Turciei. In zare se vede Armenia
Lacul Van, deasupra Turciei. In zare se vede Armenia

In aeroportul din Beijing, imens dar cam ponosit, cat timp asteptam la verificarea documentelor, eram fericiti pentru aventura care tocmai incepea. Ne-am dorit China atat de mult si eram in sfarsit acolo. La jumatate de glob distanta, plonjati in necunoscut, intr-un vis care incepea sa prinda viata prin ochii nostri.

Va urma.