„Cris Journeys” cu Cristina Maier

Astazi stam de vorba cu un alt visator – Cristina Maier de la Cris Journeys. O persoana care si-a dus visul un pas mai departe si a pornit sa cutreiere lumea cu rucsacu-n spate. Acel pas la care visam multi dintre noi, insa pe care prea putini au curajul sa-l faca. Haideti, asadar, sa o cunoastem mai bine pe Cristina a noastra.

Veni Vidi Amo!: Cine se ascunde în spatele proiectului Cris Journeys? Spune-ne cât mai multe despre tine.

Cristina: Un om. Un om cu vise și povești. Un suflet de copil într-un corp de femeie, care continuă să se joace.

Ce anume te-a determinat să scrii despre călătoriile tale?

Experiențele pe care le trăiam în locurile pe care le vizitam. Era prea multă frumusețe, prea multă diversitate pe care nu puteam să le țin doar pentru mine.

Care ți se par cele mai mari iluzii pe care le au oamenii legat de călătorii?

Că locul o să te facă să te simți fericit. Oricum, nu vreau să generalizez. În cazul meu și al oamenilor cu care obișnuiam să-mi petrec timpul în trecutul nu foarte îndepărtat, cam asta era viziunea: vacanță! concediu! Atunci o să mă relax, o să uit de griji, o să, o să…și lista continua. Eu obosisem să văd călătoriile în felul acesta și sa fiu alături de oameni care le vedeau la fel, ca pe un escape from life. Acum, nu mă mai grăbesc. Știu că nu mai vreau destinații, ci experiențe. Și caut să le am și în viața de zi cu zi, chiar dacă dau o fugă doar până la munte sau la mare, chiar dacă lucrez la un proiect, iar în timpul studiului mă plimb prin toată lumea. 

Din experiența proprie, îmi dau seama că fiecare călătorie produce transformări în interiorul nostru, ne determină să ne reevaluăm constant, să vedem lucrurile diferit, să percepem oamenii și valorile care ne înconjoară altfel. La ce nivel consideri că te-ai transformat de pe urma călătoriilor tale ? Regreți vreuna dintre aceste schimbări?

Nu regret nimic. Și dacă aș avea ce să regret, tot aș căuta o sămânță care o să dea mai târziu roade.

Călătoriile m-au învățat să fiu mai flexibilă decât credeam eu că sunt. M-au făcut să observ mai mult, să fiu curioasă ca un copil, să ascult și să caut să experimentez cât mai mult. Iar după turul prin Europa, din vara lui 2016, acest drog al calatoritului s-a instalat și mai confortabil alături de spiritul meu de aventurier. Acum nu mai caut să bifez destinații, ci să respir povestea fiecărui loc pe care-l văd și sa-l dau mai departe.

Multora le place să citească picanterii din timpul călătoriilor noastre ; despre experiențe care restabilesc încrederea în umanitate, dar și despre experiențe mai puțin pozitive – mai ales că intervin numeroase prejudecăți legate de diverse popoare sau destinații. Povestește-ne despre experiențele pozitive, dar și despre cele negative din călătoriile tale și care a fost impactul lor asupra ta.

Acum nu le mai văd ca fiind experiențe pozitive sau negative, ci doar experiențe din care am învățat o grămadă. Dar, ca să mă-ntorc puțin în urmă, călătoria prin Albania a fost una dintre experiențele interesante, din care am învățat să nu mai etichetez o țară după cele câteva orașe pe care le văd, ci pur și simplu să absorb contrastul, diferențele de cultură și să caut în mine cuvintele care să exprime exact ceea ce văd. Iar în Albania, în perioada în care am vizitat-o (și nu am fost in Tirana), m-a impresionat enorm contrastul dintre zona litoralului – cu palmieri, clădiri ca scoase din cutie, șosele turnate parcă atunci – și zona rurală, unde liniștea într-adevăr era stăpână zi si noapte, cu șosele care, desi n-au cunoscut niciodată minunea numită asfalt, duceau spre nicăieri. Da, era să ne rătăcim, dar până la urmă am reușit să obținem indicații prin gesticulare, acea limba universală de pe Terra (alături de zâmbet), de la un localnic binevoitor. Am învățat multe din călătoria aia.

Care este cea mai mare împlinire a ta în viață, până acum ? Dar obținută de pe urma blogului?

Cea mai mare împlinire este că mi-am descoperit respirația (ceea ce poate părea ciudat la o primă vedere), iar asta a fost punctul de la care am început să-mi CREEZ viața pe care îmi place s-o trăiesc. Restul e poveste. Ne putem vedea la o cafea într-o zi 😉

Dacă te-ai putea întoarce în timp, cu 5-10 ani, ce i-ai spune tinerei Cristina?

Take it easy, distrează-te. Viața nu e doar frumoasă, e extraordinară! Everything is a miracle. You too. Just. Breathe.

Eu, de exemplu, găsesc inspirație și motivație în lectură, filme, muzică și oameni. Mă fac să vibrez, mă provoacă intelectual, mă încarcă de multe ori cu energie. În ce găsești tu inspirație ca să mergi înainte, să scrii, să faci tot ceea ce ai de făcut ? Ce anume te motivează ? Ce anume te pune în mișcare?

Respirația.

Când mă întorc la respirație, și îi acord atenția mea, fără să mă forțez în vreun fel să respir, ci doar să îmi oberv respirația, intreaga mea lume se schimba. Sau cel puțin, momentul se schimbă. Nu mai stau pe gânduri, ci acționez. Iar liniștea și relaxarea extraordinare care mă cuprind, nu le pot explica în cuvinte. E acel lucru minunat pe care-l avem toți în interior și care ne motivează să mergem mai departe. Și la fiecare om se manifestă altfel. Bineînțeles că și asta cu respirația, după ce am descoperit ce minuni face în viața mea, a devenit o practică aproape constantă. În fiecare clipă când simt că e ceva cu care nu vibrez la unison, mă întorc la respirație, apoi privesc situația în față, fără să adaug etichete.

Am vorbit în prima fază de respirație, pentru că asta mi-a schimbat viața la 180 de grade în ultimele aproape 12 luni de când o practic conștient.

Din exterior, mi-e mai ușor acum să filtrez atât informația, cât și inspirația – de unde mă inspir. Mă duc doar acolo unde simt autenticitatea. În lectură, în filme, podcast-uri, audiobook-uri, video-uri și oameni extraordinari, care și-au lăsat o amprentă în această lume.

Ai o poză preferată făcută într-una din călătoriile tale?

Aici e cam greu, dar hai că găsesc una. Fotografia și filmările, mai ales în călătorii, sunt pentru mine ca aerul : de fiecare dată caut să iau toate peisajele, chipurile oamenilor, experiențele, sunetele, chiar și aromele dacă s-ar putea, în aparatul foto, ca să le respir apoi povestea mai departe.

Am ales o poză de pe insula Zakynthos, din Grecia (a doua mea casă, cum obișnuiesc să-i zic acestei țări impresionante).

Și nu am ales-o întâmplător. Povestea acestei poze are toate ingredientele care mă fac să iubesc și mai mult călătoriile: entuziasmul descoperirii unui loc nou, adrenalina (aici era la un nivel destul de ridicat, poza fiind făcută undeva la nici jumătate de metru de o imensă prăpastie), spiritul aventurier și bucuria de a trăi fiecare experiență din plin și de a o da mai departe lumii. Iar acest spectacol al naturii, un dezmăț absolut fascinant de peisaje, culori, nuanțe și povești, și-a găsit bucățica de scenă atât de frumos în această poză.

Hai să vorbim puțin despre viitor. Ce planuri ai cu blogul tău ? Dar pe plan personal ? Care este următoarea ta destinație și de ce ai ales-o tocmai pe aceasta?

Pentru mine, viitorul se întâmplă acum. Lucrez în fiecare moment la materializarea obiectivelor și viselor mele. It’s not an easy job! 😉 Cu blogul deocamdată sunt în stand-by. Public acolo mai rar. Focusul meu acum este mai mult pe Visual Content, mai exact, pe crearea de continut video. Așa că, mai mult sunt pe YouTube și Instagram.

Următoarea destinație este de fapt unul dintre visele la care lucrez (și care se va materializa cât de curând). Este o zona a acestei lumi, care m-a fascinat dintotdeauna și mi-a stârnit curiozitatea. Este vorba despre Asia de Sud-Est. Diferențele de cultură, climă, oamenii, vegetația, sunt principalele motive pentru care ard de nerăbdare să pășesc în acea lume.

Aventurile Cristinei le puteți urmări pe Facebook, Instagram sau YouTube, Pinterest, Twitter, Google+ sau pe blog.