6 min read

Întâi a fost dragostea de mâncarea italiană, de prospețimea și culorile ei. Abia mai apoi, pe săturate, a venit inevitabil și iubirea de țara din care provine, de câmpii verzi, piscuri înalte și șosele mărginite de stânci, toate mângâiate de un soare dogoritor. De edificii ridicate dinaintea noastră, de către oameni dintre cei mai fermecători, în ale portului și în ale gândirii.

Deși departe de Italia, păstrăm în suflete și-n gânduri amintirea primelor felii de pizza, porții de paste all’Arrabiata, însoțite de câteva înghițituri mărunte de Tiramisu și Limoncello. De fapt, este întocmai motivul pentru care revenim cu drag, la fiecare sfârșit de săptămână, în restaurantul care ne-a făcut să prindem drag del Bel Paese. Revenim nu doar pentru bucuria de a descoperi preparate culinare noi, ci și pentru entuziasmul și farmecul cu care suntem întâmpinați de fiecare dată de către don Giovanni.

Vă întrebați probabil cine o fi don Giovanni.

Un sicilian la vreo 60 de ani, care a cunoscut iubirea pe meleaguri mioritice și s-a mutat de pe însorita insulă în plină climă temperat-continentală. N-a venit cu mâna goală. A adus cu el iubirea de sudul însorit al Italiei, un drag de țară și de tradițiile ei asezonat cu ulei de măsline și cel mai răcoritor frizzante. Și bineînțeles, deja faimoasele bruschette, pe care ni le oferă la pachet cu cel mai încântător zâmbet, din partea casei, de fiecare dată când îi călcăm pragul. Un sicilian care, odată ce te prinde la povești, se asigură că ajungi să-i cunoști întreaga viață.

– Buon giornooo! ne salută încă dinainte să punem piciorul pe prima treaptă a restaurantului, la intrare. Pe mine mă îmbrățișează ca pe un vechi prieten, iar lui Alin îi strânge mâna cu încrederea și forța unui om trecut prin încercări.

– Bună ziua, bună ziua, don Giovanni! îl salut și-i zâmbesc cu drag de revedere.

Ne conduce repejor la masa noastră, pe care se asigură că o ține liberă pentru noi în fiecare sfârșit de săptămână. O masă în cel mai retras ungher al vastului său restaurant, feriți de privirile celorlalți, unde putem fi doar noi doi, împreună în gândurile, simțirile și discuțiile noastre.

– Lăsați-mă să ghicesc! Risotto cu hribi și astăzi, nu-i așa? și ne privește cu subînțeles.

– Eh, uitați, astăzi nu, don Giovanni. Astăzi vrem să ne surprindeți cu ceva nou din meniu.

– Oooh, nevasta mea o să fie cea mai fericită că nu trebuie să stea din nou 40 de minute continue lângă cratiță, ca să învârtă în orez, și râde cu nesaț.

Pentru aceia dintre voi care nu îl cunoașteți pe don Giovanni și nu i-ați auzit povestea, aflați că a învățat-o tot ce știe pe soția sa și astăzi nu-i este doar partener în viață, dar și partener în crimă. Îi este cel mai de nădejde partener în bucătăria restaurantului lor, ca el să poate fi printre oameni, acolo unde se simte atât de bine.

Ne povestea în urmă cu ceva timp că orașul suferă de o oarecare penurie de specialiști în domeniul HoReCa. Îi este mereu atât de greu, dacă nu uneori chiar imposibil, să găsească pizzeri, ospătari, barmani sau chiar bucătari buni. Marea majoritate este plecată în străinătate, unde salariile sunt mai mari, iar satisfacția pe măsură. Ceea ce-mi aduce aminte de un ospătar de-al lui, Michele, un alt italian atras de meleagurile noastre, pe care nu-l mai văzusem de multicel prin restaurant.

– Don Giovanni, s-a întâmplat ceva cu Michele? A trecut o vreme de când l-am salutat ultima oară.

– Carmen, atât de multe s-au întâmplat în ultima lună, și-și trage un scaun lângă masă și începe să ne povestească.

Ca orice restaurant italian, fusese închis pe durata întregii luni august. Se întorsese în Sicilia, să-și vadă familia, în răcoarea caselor din piatră de râu de pe coasta siciliană. Spre deosebire de alți ani, pauza fusese mai scurtă, așa cum avea să ne dezvăluie curând.

– Michele se plângea, pe bună dreptate, de un du-te-vino constant și agasant între mese, bar și bucătărie. Era mereu îngrozitor de obosit la sfârșitul fiecărei zilei. Încerca să nu se arate față de clienți. Păstra mereu un zâmbet pe chip și o atitudine pozitivă în fața lor. Însă, la un moment dat, clienții au început să se plângă de întârzieri la livrarea comenzilor, la plată și mi-a zis că, dacă nu găsesc rapid o soluție, pleacă. Și a plecat, fiindcă nu am dat suficient de repede de compania care nu doar că mi-a schimbat viața, dar mi-a îmbunătățit și afacerea și dispoziția angajaților.

– Într-adevăr, păreți mult mai puțin stresat față de acum câteva luni. Și restaurantul pare mai plin decât era atunci. Primul lucru pe care l-am observat la intrare a fost că ați prelungit orele de funcționare ale restaurantului.

– Exact. Înainte încercam să ne pliem pe trendul pieței și să oferim meniul zilei. A fost un fiasco, dintr-o suită de motive, printre care și cele menționate anterior. Așa că am decis să deschidem abia după orele 17 până la orele 22, iar în weekend toată ziua.

Don Giovanni o observă pe Ana prin sală și-i face semn să ne ia comanda. Se apropie și-i comunicăm alegerile noastre. Dacă înainte comenzile erau luate pe un carnețel, iar bietul ospătar întreba de mai multe ori ca să fie sigur că a notat comanda corect și complet, Ana ne surprinde cu un smartphone pe care avea instalată o aplicație de marcaj mobil, cum avea să ne explice don Giovanni mai târziu.

– Mi-a plăcut jucăria Anei, îi mărturisesc lui don Giovanni entuziasmată. Se poate comanda și pentru acasă? și-i fac cu ochiul.

– Da da, am observat că îți sclipeau ochii atunci când ai văzut-o. Ah, cum să vă explic? Dispozitivul asta mi-a liniștit viața și mi-a fost de un real suport în a reduce timpii de servire și în a crește vânzările.

Îi face semn Anei să se apropie de masă și-i ia din mână gadgetul.

– Uite, e ca un hibrid: arată ca un smartphone oarecare, dar funcționează și ca pager. Ana tastează comanda voastră, pac pac și în secunda doi, biiiing, comanda apare pe un monitor în bucătărie. Fără ca ospătarul să mai alerge între sala de mese și bucătărie sau bar, ca să transmită comenzile. Extrem de eficient, după părerea mea. Așa respir și eu ușurat că am mereu un ospătar printre clienți, care le acordă mereu atenția cuvenită. Am reușit să ne fidelizăm clienții și să-i servim rapid și elegant. După cum vedeți, suntem aproape plini la ora asta.

Se uită peste ochelari pe dispozitiv, pare-se căuta ceva.

– Uite, de exemplu, barul tocmai a notificat-o că băuturile sunt gata. Vedeți? Îi indică de unde trebuie să preia comanda și la care masă s-o ducă. Mmmh? și zâmbește larg. Îi face un semn Anei să vină să recupereze dispozitivul și să aducă și comanda de băuturi.

Sunt curioasă de felul meu și uneori îmi place să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Mi-era de-a dreptul rușine să-l întreb pe don Giovanni numele companiei care i-a asigurat softul, așa că am încercat să arunc un ochi pe POS cât timp curgeau explicațiile lui. Expressoft Technology. Îmi era drag omul ăsta, însă acum îmi devenise și mai și. Încuraja economia românească, domeniul IT de la noi din țară. Puțini sunt cei cu acest tip de mentalitate. Și-i admir pe toți.

– Don Giovanni, ați investit într-o soluție software de sorginte românească. Vă admir pentru asta!

– Mulțumesc însă, vedeți voi, meritul este doar al lor! N-au scăpat ușor: i-am chinuit cu apeluri, mailuri, discuții interminabile. Nu sunt defel o persoană tehnică, însă oamenii ăștia au avut atâta răbdare cu mine. Iar când mi-au menționat că asigură și suport tehnic 24/7, m-au cucerit cu totul! Plus că m-au format, mi-au explicat cum se folosește softul lor și s-au ocupat și de instalare.

Îi face semn Anei să ne mai aducă un pahar de frizzante, din partea casei.

– Încă o porție de bruschette, până e gata mâncarea?

Îi facem semn din mână că suntem bine fără, și-l întreb:

– Aveți prea mult frizzante de-l oferiți cu atâta drag? și râd.

– L-am adus de acasă, când am fost în august în Sicilia. Apropo, soft-ul curent îmi permite să mă concentrez mai mult și mai bine pe gestiune stocuri, pe termene de valabilitate. Încep să pricep, când văd cifre, care produse se vând cel mai bine și să născocesc promoții care să ducă la buna vânzare a altora și tot așa.

Era o liniște nespusă în bucuria lui don Giovanni, o energie cum rar i-am descoperit înainte. Mi se părea incredibil cum soluția de marcaj și gestiune potrivită afacerii tale o poate ajuta să renască și cum poate motiva nu doar angajați, dar și patroni. Cum le oferă sprijin să viseze, să-și dorească și să obțină mai mult, să devină creativi.

– Uite, de exemplu, de când cu noutatea asta, am implementat în soft o promoție nouă. La fiecare comandă de minim 80 de lei, oferim din partea casei un sorbetto al limone.  Ana și colegii ei de pe sală sunt atenționați automat de dispozitiv și pot trimite automat comanda la bucătărie.

Mă cunoașteți doar, sunt o pofticioasăăăăă… Înghițeam în sec la greu și simțeam deja gustul de lămâie. Vorbele lui don Giovanni erau ca o muzică în urechile mele:

– Primiți și voi unul, ovviamente.

Atât. S-ar fi putut opri din poveștile lui chiar în acel moment și-ar fi fost suficient, cât timp urma să primesc desertul. Însă el continuă:

– Cel mai și cel mai fericit știți ce mă face, însă? Faptul că tot prin software pot avea vizibilitate asupra angajaților mei: cât timp lucrează, cât de performanți sunt, produsele vândute și recomandate clienților din meniu și costul aferent fiecăruia. Așa îmi pot da seama că au devenit foarte dedicați, că petrec mai mult timp printre oameni, sunt mai aproape de nevoile și dorințele lor. Le propun personalizarea preparatelor din meniu, cu ingrediente adiționale sau chiar lipsă față de ce este prezentat acolo. Cred că suntem printre singurele restaurante din oraș, la momentul actual, care poate oferi, în sfârșit, clienților, plata separată a consumației de la aceeași masă. „Creierul” operațiunii este acel POS restaurant pe care-l vedeți acolo lângă bar și care se integrează frumos cu smartphone-urile ospătarilor.

Îmi saltă inima de bucurie când îi văd că pleacă mulțumiți că și-a plătit fiecare partea separat și nu mai umblă în stânga și în dreapta cu bani de schimb. E și asta ceva, nu?

Drept urmare, am implementat și programe de motivare a angajaților, cu tot felul de bonusuri în funcție de performanță și vânzări. Și-i văd bucuroși când sosesc la restaurant și a trecut ceva timp de când n-a mai spus vreunul dintre ei că și-ar dori să plece. Ce bine ar fi fost dacă Michele ar mai fi lucrat la restaurant, să experimenteze și el noua normalitate… Nici c-aș fi avut nevoie de mai mult de la viață și de la afacere!

– Să ciocnim, don Giovanni, meritați! Îmi sunteți tare drag să vă văd așa! și-i facem noi semn, de data asta Anei, să-i aducă și sicilianului nostru un pahar de frizzante.

Și ciocnim toți trei, în urale de bine, pe fundal de râsete și câteva lacrimi de bucurie din partea povestitorului nostru. Pentru ora amiezii a unui orășel mic de provincie, restaurantul lui don Giovanni era destul de plin, așa că numeroase perechi de ochi se îndreaptă spre noi, cu zâmbete de drag și apreciere față de omul nostru și de energia bună pe care o emană.

– Haideți, vă las să mâncați în liniște. Și vă mulțumesc pentru răbdarea cu care m-ați ascultat! și sare să mă îmbrățișeze cu aceeași căldură cu care m-a întâmpinat la sosire. Îi strânge mâna lui Alin cu aceeași forță și ne invită să revenim și weekendul următor. Îi face apoi semn Anei că poate așeza pe mese farfuriile cu mâncare.

Buon appetito. Sâmbăta viitoare la aceeași oră!

***

Articol scris în cadrul ediției aniversare SuperBlog.

 

Iti multumim ca ai citit acest articol, daca ai o intrebare sau sugestie, te invitam sa adaugi un comentariu.

Daca ti-a placut acest articol, am aprecia un LIKE & SHARE. De asemenea, te invitam sa ne urmaresti pe Facebook si pe Instagram.
Previous articleEi l-au gândit, eu l-am ars
Next articleAventură la capătul Pământului
Veni Vidi Amo s-a născut dintr-o pasiune imensă pentru oameni și locuri vizitate de-a lungul timpului. Speranța mea este că poveștile, fotografiile și informațiile noastre să vă inspire și motiveze să cuceriți, la rândul vostru, lumea și să cunoașteți culturi și oameni noi, mâncare delicioasă și să aveți experiențe memorabile, de povestit peste ani și ani. Dacă ai ajuns deja până aici, înseamnă că împărtășim pasiunea.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.