Draga India,
Iti scriu din siguranta unei carantine autoimpuse de o saptamana, timp in care am vrut sa ma asigur ca amprentele tale asupra mea vor fi doar sufletesti, nu si fizice. Pana acum, m-ai tinut in siguranta.
Te stiam mai de demult. Te zarisem in filme si in diverse publicatii. Oamenii te elogiau, te criticau sau te plangeau, insa mereu se intorceau la tine. Iar tu ii primeai de fiecare data, cu o blandete fara limite. Voiam sa vin la tine si sa facem cunostinta. Poate chiar sa ne imprietenim. Ceva insa ma tinea mereu la distanta. Imi aduc aminte ca am citit recent despre tine, in Mananca, roaga-te, iubeste – sa tot fi fost doi ani de atunci. Ai fost luata la ironii, ai fost numita plata si seaca, insa in final ti-ai jucat cartea si te-ai facut iubita de Elizabeth. I-ai vindecat ranile sufletesti, provocate de un divort monstruos si i-ai redat speranta in oameni, in iubire, in viata. Pentru ca acum stiu ca asta insemni tu: iubire, speranta, blandete, viata. Si-atunci m-am simtit cucerita definitiv.
Vezi tu, draga India, putini te cunosc si putini ajung sa indrageasca esenta ta. Pana cand sosesc la tine acasa si se confrunta cu realitatea ta.
O realitate gri, insa plina de culoare si frumusete. Suna a paradox, nu-i asa?
Eu una, admit. Imi era teama de tine. Cu doua zile inainte de plecare, voiam deja sa renunt sa te mai vizitez. Se spune ca este un timp pentru toate si credeam ca asta este momentul meu. Nu ma consideram insa suficient de puternica si de pregatita sa-ti fac fata. Imi era frica de boli. Imi era frica de oameni. Imi era frica de tine. Eram pregatita sa dau cu piciorul in atatea experiente frumoase doar ca sa nu confrunt toate temerile astea. Te-am dezamagit, stiu. Insa mai stiu si ca m-ai iertat: mi-ai aratat-o doar, iar si iar, prin toate trairile pe care mi le-ai oferit si prin modul in care m-ai facut sa ma simt. Cea mai puternica lupta pe care o poate duce omul este cu sine insusi, insa tu mi-ai aratat cum sa las batalia asta in trecut. Sa o transform in ceva eficient, in ceva atat de bun si de bland incat molipseste. Ma simt altfel de cand te-am cunoscut.
Tu, draga India, nu impresionezi deloc. Nu esti ca altele: spoita la suprafata si putreda in suflet. Ba chiar din contra.
Ne-a luat doua zile sa ne adaptam la noua realitate, la tine. Gasim si la noi acasa mizerie, gunoaie, animale care hoinaresc pe drumuri, oameni care au transformat strazile in casa lor. Insa nu ne-am fi asteptat ca asta sa fie realitatea ta de zi cu zi si sa se intample la tot pasul. Vorbeau oamenii, insa ne-am gandit ca poate cei mai multi dintre ei exagereaza.
Frapant, draga India, este ca tu nu pari sa suferi. Doar noi suntem cei care, raportandu-ne zilnic la o alta scara de valori si principii, interpretam realitatea ta drept plina de saracie si tristete. Printr-o psihologie inversa, asta ar insemna ca noi suntem de fapt cei saraci si superficiali, tristi. Oare tu stii cum este sa duci vietile noastre? Daca ai stii, cu siguranta ti-ar altera esenta, n-ai mai fi India pentru care multi se intorc la tine cu inima deschisa. Sa concluzionam deci ca noi nu te invidiem, insa nici tu nu ne invidiezi pe noi.
Tu, India, esti o calatorie a simturilor. O vizita la tine acasa este, mai presus de orice, despre privelisti si sunete. Despre asimilarea mirosurilor si trairea emotiilor. Tu, draga India, esti despre oameni, despre caldura sufleteasca si prietenia sincera. Despre cufundarea absoluta a simturilor in imprejurimi. O calatorie la tine acasa este o experienta care iti altereaza viata. Acum stiu.
M-am convins ca totul despre tine inspira energii bune, pozitive. Pare ironic sa recunoastem, insa chiar ca cred ca esti tara rabdarii, a tolerantei. Ai dat lumii atat de multe, insa mai presus de orice ai oferit iubire si vindecare.
Ne-ai oferit Taj Mahal-ul, o poveste de iubire ce dureaza de secole si care nu pare sa ajunga vreodata la un sfarsit. O poveste de iubire care a invins sentimentul razbunarii dintre tata si fiu; festivalul Holi, care invinge intunericul si al carui mesaj apropie si uneste suflete si natii dintre cele mai diverse; Parcul National Ranthambore, fiindca iubirea intre semeni include si iubirea pentru animale, iar tie iti pasa cu adevarat de ele, fie ele oricat de salbatice. Ne-ai mai oferit si imaginea iconica a vacii ca animal sfant, si asta doar fiindca acest animal este intruchiparea mamei, o piesa centrala in intreaga ta existenta, alaturi de familie ca intreg.
Surprinzi, la modul cel mai pozitiv posibil, prin rabdare si calm. Cum mi-am dat seama de asta, te vei fi intreband. Calatorind pe drumurile tale, intr-un trafic haotic, in care regulile sunt facute doar pentru a fi incalcate, in care faceam 200 de kilometri in 5-6 ore, dar din care ieseam mereu in siguranta. Cu oameni atat de prezenti in trafic, incat pare incredibil. O sa-ti spun un secret: sa se fi intamplat asta la mine acasa, s-ar fi lasat cu niste conflicte urate. Cu violenta, despre care tie nu-ti place sa auzi sau sa citesti.
Cei de acasa nu stiu – sau daca stiu, nu pot intelege cu adevarat puterea ta, draga India. Se lasa influentati prea mult si mult prea usor de aparentele tale, fara sa incerce macar sa stea de vorba cu tine, sa te descopere. Ar observa astfel cine esti, crezul tau conform caruia daruiesti, atat de mult si atat de des, fara ca macar sa astepti ceva in schimb. Ar intelege mai bine de ce toti se simt atrasi de tine, de ce toti fug la tine, ca la o mama care sa-i vindece de toate relele lumii asteia. Pentru ca tu stii ca virtutile vindeca si transforma si fac ca toate fantasmele sa dispara. Si astfel vindecati, ii eliberezi pe rand, sa-si redescopere locul in lume, sa iubeasca si sa se lase iubiti.
Draga India, esti cu adevarat o revelatie.
Ne-ai surprins prin culoare, diversitate, unitate, toleranta, rabdare, blandete, zambete si energii pozitive.
Ne-ai invatat ca este suficient sa raspunzi zambetelor cu zambete, ca sa atragi bine in jurul tau. Karma nu este tocmai crezul nostru, la noi acasa, dar am invatat sa-l adoptam si sa credem in puterea lui datorita tie. Ne-ai invatat ca iubirea invinge ura, ca violenta nu-si are locul in lumea asta, ca putem fi un intreg daca vrem, indiferent de culoarea pielii. Ne-ai mai invatat ca avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti si ca lacomia specifica vestului nu va fi niciodata raspunsul. Cea mai importanta lectie – iubirea fata de parinti si familie, care ocupa un loc central in existenta ta.
Draga India, esti atemporala si meriti privita cu mintea si inima deschise. Sa nu te sperie ca cei mai multi aleg sa te iubeasca sau te urasca in final, insa trebuie sa fii constienta ca nimeni nu-ti va putea ramane indiferent, orice ar fi. Mi-as dori sa ma mai primesti in vizita, intr-un timp in care o sa ma simt din nou pregatita sa te mai descopar.
Iti multumim ca ai citit acest articol, daca ai o intrebare sau sugestie, te invitam sa adaugi un comentariu.
Daca ti-a placut acest articol, am aprecia un LIKE & SHARE. De asemenea, te invitam sa ne urmaresti pe Facebook si pe Instagram.
facebook.com/VeniVidiAmo
Carmen,
Subscriu tot ce ai spus aici. India este si va ramane pentru mine revelatia vietii. O iubesc dupa ce initial am urat-o :).
Salut, Simina! Sunt de acord, asa mi s-a parut si mie. In momentul in care incepi sa compari India cu orice alta destinatie din Europa, de exemplu, esti pierdut. Nu mai ai nici o sansa sa o intelegi cu adevarat. Iti multumesc si te mai astept!
Superb articolul, mai ales ca inca nu ma simt pregatita sa vizitez aceasta tara minunata, inca am conceptiile despre care povestesti. Sper sa ii dau ocazia sa ma impresioneze si pe mine in aceasta viata ☺️
Merita, Lore, sa fie pusa pe Travel List. Ca decizi sa o asezi sus de tot sau undeva mai la urma, depinde doar de tine. Insa India merita vazuta, pentru suflet si minte.
Wow. Ce articol….
Ma bucur ca ti-a placut! Considera ca ti-am trimis un emoticon de love. 🙂
Un articol grozav, felicitări! L-am citit cu mare plăcere!
Foarte frumos post (sau postare). Chiar minunată, având în vedere faptul că-i despre INDIA, o ţară pe care eu o consider minunată. Pentru că aşa o simt eu. Aşa am început s-o simt la 16 ani (în 1975) când o mătuşă de-a mea a făcut o călătorie în acea lume. Pentru că India nu este doar o altă ţară, ci o altă lume. Ei bine, iar acea mătuşă a adus o mulţime de poze, pliante şi alte chestii interesante, dintre care pe mine m-a fascinat o statuetă reprezentând un elefant indian, sculptat în lemn de tec, şi avînd trompa în sus. Ceea ce înseamnă că
https://www.felicitystore.ro/simbolul-elefantului
Şi-atunci am început eu că mă documentez mai serios, căutând şi citind tot ce se putea pe atunci găsi pe atunci în legătură cu India. Însă mai mult, soarta a făcut ca la Universitate să am o colegă indiancă, o fată foarte bună şi frumoasă din Varanasi. Şi în toţi cei 5 ani, eu am devenit un indian. Aunci lăsai eu filozofiile creştin ortodoxe şi le îmbrăţişai pe cele orientale, în special Budismul şi Hinduismul.
Apoi veni şi absolvirea şi repartiţia în ’89 , când ea plecase în lumea ei, iar eu rămăsei în lumea mea (asta). Şi-a fost foarte greu fără domnişoara hindusă; mai scriam scrisori, ba chiar m-a sunat odată în prima seară a anului 2005. Şi-atunci eu am urgentat treaba, cumpărîndu-mi în vară un calculator cu toate cele necesare de la compania de internet. Şi-mi făcui şi primul cont din viaţa mea, pe o platformă ce se numea „MySpace”. Îmi făcui un blog şi mă şi cerui ca friend la indiencuţă. Care-mi şi aprobă cererea la numai 3 ore. Apoi s-au făcut nişte modificări tehnice acolo şi iar a trebuit să ne despărţim. Dar veni rândul feisbucului, care era şi mai inteligent.
În fine … acum mai am vreo 3 ani şi-o să ies la pensie. Abia aştept. O să fiu liberrr şi-o să am timp să plec în India. Şi chiar mă bate gândul să nu mă mai întorc.
Ei bine, îţi mulţumesc din ❤ că ai avut răbdare să citeşti această povestire, te felicit şi-ţi doresc tot binele din lume, cu sănătate şi fericire, în pace ! NAMASTE _ / | \ _
P.S. Mi-e şi dor de „Taj Mahal”. Pe care îl voi vedea primul … şi în care voi intra aşa cum m-a sfătuit Ea : amândoi în picioarele goale, pentru că acel loc e sacru, ca toată India de altfel ~ 👣👣
Cu stimă, Dinu.