Insulele Hong – prima experienta de kayaking

Cei de la yourkrabi.com ne-au fost din nou parteneri in alegerea turului pentru Insulele Hong in a patra zi petrecuta in Railay. Ne doream o zi plina de activitati, astfel incat am optat pentru un tur cu caiacul si o dupa-masa de snorkeling. Turul a costat 2100 de bahti (238 de lei) si a fost rezervat cu cateva zile inainte de plecarea din Romania. Am fost doar noi impreuna cu un cuplu de francezi, iar ghidul a fost cat se poate de dragut si de informativ.

Aceasta vacanta in Thailanda a fost vacanta “primelor dati” – primul meu zbor cu Qatar, prima data in nordul Thailandei, prima data in Krabi, prima experienta de snorkeling si iata, odata cu insulele Hong, prima data cu caiacul. Nu stiu sa inot si recunosc, imi era destul de teama la gandul ca voi pluti intr-un caiac, deasupra unei mari adanci de cativa metri buni. Asa ca m-am inarmat cu o vesta buna de salvare, o palarie, multe crema solara, papuci de inot, multa voie buna si brate umflate, ca sa am putere la vaslit.

Reteta pare ca a fost functionat, fiindca ziua a fost una de succes. Sa vaslesti intr-un caiac poate fi extrem de amuzant, de dinamic si iti scoate la iveala caracterul competitiv. Sau, cel putin, asta s-a intamplat in cazul meu.

Cu caiacul pe Insulele Hong

Daca nu ne-am fi gasit noi sa agitam putin marea, cu vaslele noastre sau daca nu ar fi trecut pe langa noi niste long-tails, ar fi fost una deosebit de calma. Chiar si asa, aproape de peretii de calcar, apa era intr-atat de limpede si de clara incat am reusit sa observam pestisorii tropicali, colorati frumos, arici de mare si cativa corali. Cate un inotator uman ne aducea aminte, din cand in cand, ca nu suntem tocmai singuri prin locurile acelea.

Insulele Hong pot fi inconjurate intr-o ora, cu caiacul. Asta cu tot cu privitul la stanci si intrarea in laguna din centrul insulei. La drept vorbind, privind retrospectiv, ghidul avea dreptate. Hong inseamna „camera” iar insula aduce, aparent, a o oarecare incapere, mai ales datorita lagunei din interior. Insulele fac parte din Parcul National Marin al Thailandei, astfel ca sunt nelocuite; datorita acestui statut, ele sunt in acelasi timp ocolite de industria hoteliera.

Intrarea in laguna este destul de stramta, deci implicit destul de spectaculoasa si dramatica, in acelasi timp. Pe cand dadeam noi sa intram, un long-tail isi facea drum sa iasa, asa incat ghidul i-a facut semn sa nu faca valuri, la propriu, cat suntem noi pe-acolo. In interiorul lagunei, la flux, apa iti ajunge in mod normal pana la talie. Noi am prins-o la reflux, astfel ca apa ne ajungea putin peste calcaie.

Insulele Hong prind viata

Am parcat caiacurile si ne-am dat pe inspectat apa din jurul nostru. Chiar si la un nivel atat de scazut, mustea de viata : crabi, stelute de mare, pestisori rataciti. Nu doar apa mustea a vietati, ci si stancile de calcar din jur : pline ochi de crabi. Deseori imi era teama sa nu ne cada vreunul in caiac, fiindca soarta mea era clara. As fi ajuns in apa, probabil sub caiac. Partea buna este ca invatam sa inot. Partea proasta e ca invatam cu forta.

A doua oprire din plimbarea in jurul insulelor Hong a fost pe una din plajele insulei mari. Numeroase pesteri, iar langa blocurile calcaroase, jungla. Treizeci de minute de odihna si relaxare, numai bune de o scurta plimbare pe plaja, vrajiti de peisajele din jur. In timp ce ne-a lasat sa zburdam ca niste copii dragi, pe plaja si prin grotele de calcar, ghidul s-a aciuit pe un balansoar la umbra unui copac de la marginea padurii.

Oprirea finala a avut loc la pontonul de unde incepuse acest tur cu caiacul, pentru un pranz delicios si satios si o dupa-masa intreaga de plaja si snorkeling.

Dupa-masa de snorkeling pe Insulele Hong

M-am echipat cu echipament de snorkeling, fara a lasa de pe mine vesta de salvare si ne-am indreptat spre plaja de un nisip alb imaculat. Interesanta aici era apa. Imi ajungea pana la piept, insa era plina de pestisori tropicali. Eram fericita ca nu trebuie sa ma duc in larg pentru a-i urmari, au venit ei la mine. Pestisori albi si bej, care mai si ciupeau cateodata. Depinde cu ce te confundau.

Orele petrecute aici au fost o ocazie buna sa mai exersez snorkelingul, dar si sa invat sa inot, mai ales ca apa nu era foarte adanca. Am trecut cu brio ambele examene, ceea ce a transformat aceasta zi intr-una din cele mai frumoase, dinamice, productive si memorabile zile din vacanta in Thailanda. Pentru o persoana care nu stie sa inoate, eram impresionata ca am reusit si aveam un sentiment inexplicabil de fericire, o stare de bine molipsitoare. Acest tur era al doilea cel mai relaxant si relaxat pe care avusesem ocazia sa-l rezervam.

Intr-una din sesiunile scurte de plaja, tocmai pe cand ne gandeam cat de amuzant ar fi sa apara o soparla din padurea tropicala (binecunoscutul monitor lizard, verisorul mai putin agresiv al Dragonului de Komodo), doar cat vedem lume agitandu-se in jur, cu camere foto pregatite. Cand sa ne uitam mai bine, prietenul nostru – monitor lizard. Telepatia functioneaza. Pasea agale pe marginea padurii tropicale, peste cearsafuri de plaja, insa cand a vazut gramada de oameni care se napusteste asupra lui, probabil s-o fi gandit ca a gresit iesirea si ca de fapt nu voia sa fie acolo.