4 min read

Povestea mea cu Iris tine din 2001, cand pasea timida, la cateva saptamani dupa inceperea primului semestru al clasei a 9-a, printre randurile de banci ca sa-si cunoasca noii colegi. S-a asezat in spatele meu si a stat acolo patru ani de zile, iar numele meu devenise inevitabil Carmencitah. Da, cu „h”. Vietile ni s-au despartit dupa terminarea clasei a 12-a, ca sa ni se uneasca din nou datorita calatoriilor. Va zic eu, Iris e o fata pe cinste, facuta dintr-un alt aluat! Insa, mai bine va las pe voi sa o descoperiti.

Veni Vidi Amo!: Cine se ascunde în spatele proiectului Left Right There? Spune-ne cât mai multe despre tine.

Iris: Mă numesc Iris și anul trecut, după multe zile și nopți petrecute în fața calculatorului, mi-am lansat blogul. Pentru mine, călătoriile au fost mereu importante, fie ele scurte sau lungi – mereu mă entuziasmez gândindu-mă la următoarea excursie, la oamenii pe care îi voi cunoaște, la frumusețile pe care le voi vedea și, mai ales, la sentimentul de libertate pe care îl voi simți. Ideea de a scrie despre experiențele mele călătoare nu mi-a venit spontan, m-am gândit mult timp la structura blogului, la genul de conținut, la stilul de fotografie, dar din păcate mi-a lipsit curajul, așa că decizia de a lansa blogul a fost mereu amânată. Citisem o mulțime de bloguri de călătorie și am fost inspirată de acele persoane care au reușit să își creeze o mică lume digitală. Mi-a plăcut ideea de a avea o platformă creativă în care textele și fotografiile spun povești și mi-am luat inima în dinți și mi-am creat propriul blog de călătorie.

Ce anume te-a determinat să scrii despre călătoriile tale?

Prima mea călătorie solo a fost în India, a fost o perioadă foarte interesantă, plină de activități și de întâlniri cu alți tineri călători sau localnici. După câteva zile în New Delhi m- am decis să îmi fac un jurnal de călătorie, ca să nu uit detaliile excursiei. După câțiva ani de la călătorie, am recitit jurnalul și m-am bucurat enorm să retrăiesc acele momente. Blogul e o nouă interpretare a jurnalului de călătorie analog. Pe de o parte e pentru mine, un mic reminder și o călătorie în timp, pe de altă parte e pentru cititorii blogului. Acum încerc să selectez subiecte și imagini care inspiră și animeaza cititorii spre a explora și a învăța prin călătorii.

Care ți se par cele mai mari iluzii pe care le au oamenii legat de călătorii?

Cred că există o diferență enormă între turiști și călători. Unii turiști au falsa impresie că locurile unde își petrec vacanța sunt realități paralele, și uită să exploreze țara și cultura într-un mod autentic. Din păcate, cred că ei trăiesc iluzia unei lumi construite.

Din experiența proprie, îmi dau seama că fiecare călătorie produce transformări în interiorul nostru, ne determină să ne reevaluăm constant, să vedem lucrurile diferit, să percepem oamenii și valorile care ne înconjoară altfel. La ce nivel consideri că te-ai transformat de pe urma călătoriilor tale ? Regreți vreuna dintre aceste schimbări?

Fiecare călătorie e specială în felul ei. Călătoriile prin Asia sunt adesea pline de aspecte culturale, de locuri spirituale și de localnici incredibil de darnici și ospitalieri. Astfel de călătorii mă animeaza să îmi explorez latura spirituală și aici nu mă refer la un Dumnezeu anume, ci la evaluarea personală, a gândurilor, a sentimentelor, a reacțiilor mele în diferite situații și a locului meu în lume. Călătoriile prin Noua Zeelandă mi-au arătat un tip de explorare foarte activă și sportivă. Am petrecut mult timp în natură, prin drumeții, pe munți sau vulcani. Astfel de experiențe mi-au arătat că pot trăi o viață foarte simplă, fără dichiseli, fără a mă simți neîmplinităcă sunt în stare să escaladez un vulcan foarte abrubt cu un ghiozdan de 10 kg pe spate și că odată ce trec de limitele psihologice, limitele fizice devin secundare. Transformările rezultate din urma călătoriilor nu sunt transformări care apar brusc, ci sunt transformări care te iau prin surpridere, într-un mod deosebit de plăcut.

Multora le place să citească picanterii din timpul călătoriilor noastre ; despre experiențe care restabilesc încrederea în umanitate, dar și despre experiențe mai puțin pozitive – mai ales că intervin numeroase prejudecăți legate de diverse popoare sau destinații. Povestește-ne despre experiențele pozitive, dar și despre cele negative din călătoriile tale și care a fost impactul lor asupra ta.

Încep cu o experiență mai puțîn pozitivă, pe care am trăit-o în Franța. După ce m-am mutat în Paris, am început să îmi caut un stagiu de practică în marketing și comunicare. La început m-am gândit că nu va fi foarte greu, în cele din urmă vorbesc franceză și engleză și sunt foarte motivată și curioasă. După câteva interviuri în care mi s-a spus direct că nu pot să angajeze români din cauza birocrației – România era deja parte EU, însă nu mulți oameni știau asta – În cele din urmă am fost angajată într-o firmă internațională, unde limbile străine mi-au fost de mare folos și unde nu am simțit nici un fel de discriminare de pe urmă naționalității mele.

Când am fost în Indonesia, pe insula Flores, am fost pe drumuri cu scooterul, la un moment dat am oprit într-un sat minuscul pentru a face o pauză și a vedea unde am putea dormi. O localnică, o fată tânără cu un bebeluș în brațe a venit spre noi și ne-a întrebat pe o engleză impecabilă dacă avem nevoie de ajutor sau de recomandări și dacă am vrea să bem un ceai la ea acasă. În acel moment m-am întrebat dacă există o școală în sat și cum de a învățat așa bine engleză. Cred că e timpul să acceptăm că lumea se dezvoltă peste tot, că majoritatea oamenilor au suflet bun și sunt dornici de a învăța și a ajuta, că în cele din urmă diferențele dintre oameni nu sunt așa de pregnante.

Care este cea mai mare împlinire a ta în viață, până acum ? Dar obținută de pe urma blogului?

După ce am petrecut ca tot studentul român o vară în USA, m-am hotărât să aplic pentru o bursă Erasmus în Franța. Cam pe atunci am început să simt din ce în ce mai des nevoia de a pleca și de a descoperi ceva nou. În perioada aceea, mi-am spus că într-o bună zi îmi voi împacheta rucsacul și voi pleca într-o excursie foarte foarte lungă. După 5 ani de lucrat, de făcut economii și planuri, mi-am luat zborul. Anul trecut în noiembrie am plecat spre Malaezia. Apoi mi-am continuat călătoria prin Thailanda, Indonezia, Noua Zeelandă și Australia. Această călătorie este cea mai mare împlinire a mea și cred că sunt cele mai frumoase luni din viața mea.

Dacă te-ai putea întoarce în timp, cu 5-10 ani, ce i-ai spune tinerei Iris?

Cred că cel mai important sfat ar fi: lasă-ți timp și nu te grăbi cu decizia vocațională. Explorează- ți opțiunile și evaluează-ți tăriile și slăbiciunile, înainte te a lua o decizie cu privire la studiile superioare. I-aș mai spune să nu se lase influențată de marea majoritate și să-și creeze propriul drum.

Eu, de exemplu, găsesc inspirație și motivație în lectură, filme, muzică și oameni. Mă fac să vibrez, mă provoacă intelectual, mă încarcă de multe ori cu energie. În ce găsești tu inspirație ca să mergi înainte, să scrii, să faci tot ceea ce ai de făcut ? Ce anume te motivează ? Ce anume te pune în mișcare?

Călătoriile, mâncărurile tradiționale și oamenii deosebiți pe care îi cunosc pe drum mă inspiră enorm. Sunt o sursă nesfârșită de conținuturi deosebite, de fotografii autentice, de povești și de idei noi. Adesea primesc imbolduri creative și de la filme sau cărți.

Ai o poză preferată făcută într-una din călătoriile tale?

Îmi place fotografia și îmi place să experimentez noi technici, lumini și jocuri de culoare. Când am fost în Cuba cred că am fotografiat fiecare colț colorat. În Trinidad am făcut poză asta, care pentru mine reprezintă Cuba clasică, colorată și vibrantă. Câinele este un fel de accesoriu rebel. Dalmațienii sunt destul de rari.

Hai să vorbim puțin despre viitor. Ce planuri ai cu blogul tău ? Dar pe plan personal ? Care este următoarea ta destinație și de ce ai ales-o tocmai pe aceasta?

Cum călătoresc de 6 luni nu am reușit să fiu foarte activă pe blog. Așa că blogul meu cam stagnează momentan, însă plănuiesc să creez mai mult conținut și să încept să îl promovez, in așa fel încât să crească și traficul. Marea mea dorință e să reușesc să creez conexiuni interesante și să încep să lucrez cu consilii de turism și operatori turistici.

Momentan fiecare zi este o mini excursie, însă m-aș bucura enorm dacă aș reuși să vizitez o insulă din Pacific. Mă gândesc la Vanuatu pentru că este o destinație atipică, în care cultura și natura sunt în focus. De asemenea, e singura insula din Pacific care are franceza și engleza ca limbi oficiale. Așa că dacă nu merge conversația pe engleză, continui cu franceza.

Aventurile lui Iris le puteți urmări pe FacebookInstagram sau pe blog.

Iti multumim ca ai citit acest articol, daca ai o intrebare sau sugestie, te invitam sa adaugi un comentariu.

Daca ti-a placut acest articol, am aprecia un LIKE & SHARE. De asemenea, te invitam sa ne urmaresti pe Facebook si pe Instagram.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.