8 motive ca sa vizitezi Maroc… si tot atatea motive ca sa te indragostesti de el

Fara doar si poate, acesta a fost motivul pentru care ne-am facut bagajele si am purces la drum inspre Maroc. Desi ne-am fi dorit sa fim purtati mai adanc in desert, ca sa traim din plin experienta unei nopti dormite in cort, printre dunele de nisip si sa ne imaginam si sa intelegem mai bine cum ar fi trait nomazii acum zeci si sute de ani, cele cateva ore petrecute in Merzouga la apusul soarelui si-au atins scopul.

Ce poti face in desert? (in afara de a calari camile)

• In afara nesfarsitelor sesiuni foto, ne-am mai ocupat timpul cu urcat dune de nisip (pentru alte sesiuni foto, bingo!) si alergat la vale la intoarcere, in hohote de ras si suflete implinite.

• Sand surfing sau alunecat la vale pe covor, pe dune de nisip, la carma unui nomad.
• Sa cunosti localnici. Nomazi, tineri marocani. La coborarea de pe una dintre dunele de nisip, niste tineri marocani au intrat in vorba cu noi. Erau fascinati de faptul ca vorbeam franceza venind dintr-o tara care nu era Franta. Cunosteau destul de multe despre Romania si au mers intr-acolo incat sa spuna ca tarile noastre se aseamana destul de mult, doar ca a noastra nu are ierni atat de calde, desert si camile. Simplu.
• Sa canti si sa dansezi in jurul unui foc de tabara, cu localnici si alti turisti. Au fost momentele pe care le-am apreciat enorm si care mi-au dat un sentiment de bine si de apartenenta extraordinare.
• Sa te uiti la stele. Daca aici nu, atunci unde? Mai ales ca nu erau surse de lumina.

Medinele reprezinta centrul istoric al fiecarui oras si includ partea rezidentiala, bazarul si piata de alimente. Mi-a placut la nebunie vizita in fiecare Medina din Fès, Marrakech si Rabat. Ma simteam ca intr-un labirint, cu zeci si sute de stradute super inguste si intortocheate; incepea sa-mi placa la nebunie avertizarea de „Balak, balak” – de obicei, un magar care transporta diferite marfuri sau roabe pline de mormane de piei.

Medina din Rabat este destul de cuminte si linistita. Se face recunoscuta in principal datorita albastrului viu de pe cladiri (insa nu chiar atat de viu ca cel din Chefchaouen), care semnifica pacea, iubirea, cerul si raiul si te incurajeaza sa duci o viata cat mai spirituala.

Cea din Fès, in schimb, pastreaza cu mult peste cea din Rabat acel stil traditional, de demult. Lasa-te purtat – de povesti, sunete, arome si mirosuri – pe stradutele inguste, organizate dupa mestesuguri, pana cand ajungi la celebra pielarie din Fès.

Medina din Marrakech este si cea in care ne-am lasat purtati de spiritul aventurii si ne-am pierdut printre stradute, tarabe cu marfuri, strigate din stanga si din dreapta de la tot felul de comercianti. Este Medina in care m-am lasat ademenita de personalitatea marocanilor, de aptitudinile lor de negustori; in care am fost numita carcotasa pe cele mai fermecatoare zambete pe care le-am primit vreodata; in care m-am simtit dezarmata de priviri captivante si am uitat ca stiu si pot negocia agresiv preturi. Nimic nu mi-a iesit bine – ba m-am lasat impresionata de privirea de bunic inocent si amarat a unui negustor in varsta, de la care voiam doar niste sticlute in care sa vars nisip din Sahara; ba m-am lasat vrajita de parul brunet, ochii negri, zambetul si personalitatea ademenitoare ale unui negustor cam deodata cu mine, in capcana caruia am cazut de indata si i-am lasat mai mult la pret ca sa-si cumpere o cafea. Silly tourists, stiu. E mai usor daca nu incerci sa negociezi deloc, parol.

Da, te simti intr-o tara araba inca de cand iesi din aeroport, inca de cand pasesti in capitala, in Medina sau in oricare din catunele de la marginea desertului sau din muntii Atlas. Sa fie de vina arcadele? Cupolele? Mozaicurile? Palatele? Materiale precum chirpiciul, lutul, paiele, caramida, piatra de rau? La fel ca oamenii, arhitectura marocana are un je ne sais quoi, te atrage, te vrajeste, te intoarce pe toate partile si te face sa vrei mai mult. De la alegerea culorilor la combinatiile de placi de marmura cu diverse modele, intr-un design aparent simplu, totul este intr-o simbioza perfecta, cu insemnatate spirituala peste ceea ce putem noi intelege la prima vedere.

Preparatele lor traditionale nu sunt deosebite estetic, insa sunt delicioase. Fie ca mananci tagine (cu nenumaratele varietati, una mai apetisanta ca cealalta), couscous sau brochettes (ale noastre binecunoscute frigarui), vei putea gusta – la propriu – din simplitatea si farmecul acestui popor. Desi, ca s-o spunem pe aia dreapta, la sfarsitul celor doua saptamani, ni se cam acrea de la atata tagine si couscous. Cu toate acestea, preferatul nostru ramane Tagine Kefta cu oua. Bonus: serviti desertul lor, iaurt de casa cu lamaie. O sa mai vreti inca unul, garantat!

Acest oras roman partial excavat, in apropiere de Meknes, a fost bula de istorie pe care am apreciat-o cel mai mult. Poate si din cauza ca ma aducea mai aproape de casa. Orasul este o minune arhitecturala, mai ales ca este in aer liber si este destul de putin frecventat de turisti. Poti atinge istoria, fara benzi care sa te tina la distanta de ziduri. Poti sa te plimbi liber printre diferitele incaperi in ceea ce candva erau vile romane. Cel mai mult am apreciat sa trec pe sub arcul lor de triumf, dupa care sa casc gura la un apus de soare absolut superb, care a facut ca peste intreaga asezare sa se astearna magia.

O sa incerc sa nu uit vreodata (sau nu prea curand, oricum) frumusetea formelor de relief marocane. Cum treci nestingherit de la campie la munte, de la deal la desert. Cum ajungi in asezari atat de aride, incat cel mai inalt punct devine bordura de la marginea drumului sau in benzinarii pustii in spatele carora observi Atlasul Inalt cu varfurile inzapezite. Cum te simti intr-o clipa un personaj din O mie si una de nopti si in alta captiv in jungla urbana dintr-o tara araba. Sau cum desertul arid si aspectul selenar incep sa ti se para plictisitoare, pana cand vezi o tufa si-ti spui ca viata isi face loc de te miri de unde sau o pacla de apa undeva in departare. Sau cum te lasi minunat, minute bune in sir, de modul in care oceanul intalneste Casablanca, in valuri uriase si spumoase care se sparg de faleza.

Era o vorba, Daca vrei sa stii cat de civilizat este un popor, observa cum isi trateaza femeile. Lucrez cu marocanii din 2013. Stiam ca islamul le permite sa aiba pana la patru sotii, insa daca prima sotie doreste sa fie prima si singura, barbatul are obligatia sa se opreasca acolo. Mi-au intrat insa la suflet de cand am aflat, in timpul calatoriei in Maroc, de rolul actualului lor rege, Mohamed VI. Pe langa numeroasele legi cu privire la rolul femeii in societate – legi care le garanteaza dreptul de a avea permis de conducere, de a avea acces la educatie, de a se emancipa – regele a interzis burka incepand din 2017. Nu este permis portul ei sau confectionarea ei la croitor.

Ca orice popor relativ sarac si in preponderenta fara acces la educatie, manipularea acestuia ar fi fost facila prin religie daca regele n-ar fi decis ca toate moscheile sa fie inchise in timpul zilei cu exceptia orelor de rugaciune. Imamul primeste subiectele de discutie din partea statului si nu prea are voie sa se abata. Daca totusi o face, este concediat.

1Oamenii

M-am convins de cativa ani, de cand lucrez cu marocanii, ca sunt imprevizibili, impulsivi; ca trebuie sa ai rabdare cu ei; ca sunt buni comercianti si ca le place la nebunie sa negocieze; ca e greu sa le castigi increderea, sa construiesti punti de legatura cu ei, insa odata ce ai reusit, nimic nu le mai distruge. Relatia mea cu ei a trecut de la it’s complicated la this might actually work. Mi-a luat multi ani sa ajung la stadiul la care sunt acum, in care sa-i inteleg, sa-i apreciez in unele momente, sa-i tolerez in toate celelalte. Lumea spune adesea despre ei ca sunt saraci si ca au o gramada de defecte. Nimic mai adevarat. Insa, ca sa ajungi la un stadiu similar cu al meu in relatia cu ei, trebuie sa vrei sa cauti partile bune dincolo de aceste defecte. Sa uiti de tine si de propriul tau orgoliu, sa iesi din carapace, din propria zona de comfort.

Cata lume stie despre marocani ca sunt sufletisti, de exemplu? Si asta, in principal, prin prisma orientarii religoase. Cei cinci stalpi ai Islamului, aveam sa aflu in Maroc, sunt declararea credintei, rugaciunea, actiunile caritabile, postul si pelerinajul la Mecca.

Abia cand am aflat asta am inteles mai bine ceea ce ii face pe marocani sa fie ceea ce sunt: sa constientizeze ca bogatia este o binecuvantare si trebuie data mai departe. Abia atunci am inteles de ce, in trecut, cei cu care lucram eu erau atat de nerabdatori sa ma ajute ori de cate ori se ivea o problema. Erau nerabdatori sa isi implice familia si prietenii in ceva ce lor le aducea o stare de bine si o oarecare bunastare. Sa faca pietre dintr-un bolovan. De ce acum, in Maroc, exista numeroase ONG-uri care ajuta persoanele, mai ales copiii si femeile, din catunele din desert sau din muntii Atlas, cu alimente cu ajutorul carora sa-si prepare cel putin o masa calda pe zi; care ofera cursuri gratuite pentru copii, in scoli, pentru a nu renunta la educatie. De ce regele este asa cum este, in relatia cu poporul lui.

Abia atunci am inteles mai bine de ce, in Medina, cand unui localnic tanar i s-a facut rau, au sarit barbati de toate varstele ca sa-l ajute sa se ridice si sa-l duca prin labirintul Medinei la strada principala, unde astepta ambulanta. Sau de ce ghidul nostru, un barbat extraordinar, in varsta de 52 de ani, a luat decizia de a adopta copilul unui cunoscut de-al sau pentru a-i asigura o viata mai buna, cu toate ca nici el nu era deosebit de prosper.

Omul sfinteste locul, iar in Maroc, cu toate ca sunt sigura ca exista si exceptii, am fost placut surprinsa de ce  am gasit. Am gasit un alt fel de iubire intre semeni. Nu acea iubire declarata verbal, ci mai degraba acea iubire exprimata prin actiuni, priviri, gesturi. Am gasit orase curate (mai putin Casablanca), infrastructura de autostrazi la care noi putem doar visa (da, de aceea marocanii ne spuneau ca Dacia e masina marocana, nu romaneasca). Daca adaugam la asta farmecul lor, Marocul devine o tara mai europeana si mai progresista decat multe dintre tarile arabe, cu legi tot mai numeroase privind rolul femeii in societate. Va incurajez deci sa vizitati aceasta tara, n-o sa fie cu regret.