„Olteancă în Deplasare” cu Alexandra Călinoiu

Îmi amintesc primele impresii despre Alexandra Călinoiu – fata uber smart, care scria atât de frumos și din tot sufletul ei tânăr, încât mă complexam toată când o citeam. Mi se părea cam out of my league. Până când am ajuns să-i citesc niște articole mai personale, de pe blogul ei și să lucrăm împreună pe acest proiect al meu – am redescoperit-o, m-am regăsit în ea. Însă mai bine vă las pe voi să vedeți ce fată faină este Olteancă in deplasare a noastră.

Veni Vidi Amo!: Cine se ascunde în spatele proiectului Olteancă în deplasare? Spune-ne cât mai multe despre tine.

Alexandra: Dincolo de Olteancă în deplasare, se află un om pasionat de călătorii, un suflet frumos pe care îl cresc din destinație în destinație, cu fiecare loc descoperit, cu fiecare om întâlnit care a știut să își lase amprenta asupra mea, cu fiecare amintire plăcută și strop de dor care mi se ivește pe gene și îmi spune Dream. Travel. Inspire. Mi-am dat seama că viața e prea scurtă ca să nu fac tot ce îmi doresc, iar eu nu sunt făcută pentru a sta într-un singur loc, ci pentru a descoperi întreaga lume. Ah, cum sună întreaga lume. Atât de măreț încât mă sperie. Și încă mă sperie ideea de a călători singură, însă mi-am luat un bilet de avion pentru Cipru și o să ajung acolo în mai indiferent dacă mai găsesc pe cineva care să mă însoțească sau nu. Oricum am un prieten acolo care mă așteaptă și cu care sper să pot să îmi petrec cât mai mult timp posibil.

Vreau să îmi depășesc limitele, să scap de temeri, să mă redescopăr și să explorez cât mai multe locuri. Vreau să fac tot ceea ce îmi place și să nu mă rețină nimic de la acest lucru. Vreau să ajung la capătul lumii și să nu fiu singură. Vreau să împart toate aceste momente cu prietenii mei, să am în brațele cui să sar de fericire, să am cui să îi spun peste ani și ani mai știi cât de frumos a fost acolo. În spatele blogului meu se află un om liber, un om care își permite să greșească și care învață din greșeli, un om căruia nu îi e teamă să spună ce gândește, un om pregătit să spună Da oricărei călătorii.

Ce anume te-a determinat să scrii despre călătoriile tale?

Am început să scriu inițial despre proiectele din deplasare, școli de vară și chestii din studenție. La început plecam în alte orașe pentru diverse cursuri de antreprenoriat, comunicare și public speaking, promovare & branding. Am început să mă construiesc pe mine în deplasare și asta a alimentat cumva călătorul din mine.

Primele vacanțe le-am făcut în Costinești, iar Costinești rămâne pentru mine rampa de lansare, destinația studenției mele, locul în care am fugit des (mai exact, 5 ani la rând), în care am stat singură o săptămână, unde am pierdut prieteni și mi-am făcut alții noi, de unde m-am întors de fiecare dată mai puternică și cu mai multă încredere în mine. Am câteva orașe din România în care merg ca acasă pentru că am fost de multe ori acolo, am creat legături speciale cu oameni de acolo și mă întorc de dor și pentru a-i vizita pe ei, nu pentru a mai vizita locuri.

Am scris despre mare, București și Brașov până ce lumea a înțeles că acolo e acasă pentru mine. Am început să scriu despre călătorii pentru a-mi păstra amintirile vii, pentru a împărtăși cu ceilalți trăirile mele, pentru a-i încuraja pe toți cei care îmi citesc blogul să călătorească mai mult și să se descopere descoperind noi locuri și noi oameni. Nu mai e atât de scump să călătorești precum era în urmă cu mulți ani, acum sunt atât de multe oferte la un click distanță, așa că pentru a călători nu îți trebuie mulți bani, ci curaj și câțiva prieteni cu care să te avânți în necunoscut.

Îmi place ca prin scrierile mele să le fac și altora poftă de călătorii, de noi aventuri, să plantez în ei semințele descoperirii și mi se umple inima atunci când cineva îmi spune că și-a luat un bilet de avion pentru că a văzut la mine o postare sau că a început să călătorească mai mult pentru că eu i-am insuflat asta. Tocmai din acest motiv am început pe blog și o secțiune de dezvoltare personală pentru că am simțit că am ceva de transmis, iar oamenii chiar înțeleg și pun în aplicare ceea ce citesc.

Care ți se par cele mai mari iluzii pe care le au oamenii legat de călătorii?

Legat de călătorii nu am întâlnit o iluzie mai mare decât e prea scump. În comparație cu ce? Nu înțeleg la ce se raportează cineva când afirmă că e prea scump să mergi într-o vacanță în afară, în condiția în care pe ei îi costă mai mult o vacanță pe litoralul nostru comparativ cu multe vacanțe de-ale mele în străinătate. Și atunci când le spun costurile mele îmi zic că ei nu știu cum le găsesc eu așa ieftine. Secretul e să faci research, să studiezi diverse site-uri și să pândești oferte. Acest prea scump apare din lipsă de informații pentru că mulți oameni nu au cultura călătoriei și tocmai de asta aleg calea mai comodă.

Din experiența proprie, îmi dau seama că fiecare călătorie produce transformări în interiorul nostru, ne determină să ne reevaluăm constant, să vedem lucrurile diferit, să percepem oamenii și valorile care ne înconjoară altfel. La ce nivel consideri că te-ai transformat de pe urma călătoriilor tale ? Regreți vreuna dintre aceste schimbări?

Ah, schimbări. Le îmbrățișez cu drag pe toate. Fiecare călătorie mă schimbă, fiecare loc minunat mă îmbogățește și sunt câțiva oameni care chiar reușesc să își lase amprenta în dezvoltarea mea personală.

Îmi amintesc zâmbete și fețe care se schimbă atunci când salută (Spaniolii, spre deosebire de români, te salută și fără să te cunoască și îți zâmbesc larg cu un zâmbet atât de molipsitor încât îți schimbă starea. O față mai inexpresivă decât a unui român care salută nu cred că am văzut până acum.)

Poate că o să sune puțin egoist, dar îmi place să îmi iau energia de la oameni, să mă împrietenesc eu cu cel puțin o persoană de pe unde ajung, să schimb câteva cuvinte cu omul care stă lângă mine în tren. De asemenea, consider că geografia se învață călătorind. Înainte de fiecare călătorie, mă documentez foarte mult, uneori încep și cu 2-3 luni înainte de plecare, îmi desenez hărți, studiez despre obiective turistice, citesc pe bloguri despre experiențele altor persoane care au fost în locurile respective, îmi planific trasee, uneori ajung până în punctul în care îmi stabilesc pe zile unde să merg și ce să vizitez și iau în calcul abaterile de la planul inițial pentru că nimic nu e mai frumos decât modul în care reușește să mă surprindă frumusețea unui loc și astfel mă îndeamnă să merg pe alte căi.

Am învățat atât de multe lecții valoroase din călătoriile mele, m-am pierdut și m-am regăsit, am cunoscut mai bine oamenii cu care am călătorit, m-am îndrăgostit (de locuri și de oameni), am căutat să îmi depășesc limitele, am alergat după adrenalină și am trăit experiențe care mi-au schimbat percepția asupra anumitor lucruri, care m-au făcut mai puternică și care m-au făcut să fiu mai recunoscătoare și să apreciez mai mult ceea ce am.

Atunci când mă întorc dintr-o călătorie nu mai sunt omul care a plecat. Mereu se produce câte o schimbare în mine și toate aceste schimbări contribuie la dezvoltarea mea personală și aș putea spune chiar și la cea profesională pentru că văd lucrurile altfel, le simt altfel și contribuția mea pe plan profesional se îmbogățește substanțial. Nu cred că mai este nevoie să explic faptul că îmi încarc bateriile cu fiecare călătorie, mă întorc cu mintea limpede, cu inima plină și sunt mult mai productivă.

Multora le place să citească picanterii din timpul călătoriilor noastre ; despre experiențe care restabilesc încrederea în umanitate, dar și despre experiențe mai puțin pozitive – mai ales că intervin numeroase prejudecăți legate de diverse popoare sau destinații. Povestește-ne despre experiențele pozitive, dar și despre cele negative din călătoriile tale și care a fost impactul lor asupra ta.

În călătorii am cunoscut mult mai bine oamenii și, de câteva ori, atunci când ne întorceam acasă se termina și prietenia noastră, pentru că realizam că nu suntem pe aceeași lungime de undă, deși înainte de a pleca de acasă am fi pariat asta. Consider că nu am pierdut nimic, ci doar am învățat o lecție despre oameni și despre încredere care mi-a folosit extrem de mult ulterior.

Cel mai puternic impact asupra mea l-a avut o călătorie în care a trebuit să îmi salvez cea mai bună prietenă de la moarte. Acest lucru a schimbat și relația pe care o aveam cu mama mea într-un mod pozitiv, pentru că am început să vorbim mai deschis despre unele probleme și să o implic mai mult în experiențele mele, iar sfaturile ei m-au ajutat să depășesc momentele grele.

Îmi amintesc cât de panicată eram și i-am scris mamei un mesaj să îi explic situația și să îi spun că acel suntem bine a fost ca să nu o îngrijorez, deși ea simțise că ceva nu este în regulă cu noi. Cred eu că toate călătoriile au reușit să pună o anumită ordine în viața mea și, mai ales, au reușit să trieze oamenii din jurul meu. Au rămas doar cei care contează cu adevărat. Trebuie să înveți să fii puternic atunci când rămâi singur și să îți cauți motivația de a merge mai departe în tine, nu în alții.

Scriind aceste rânduri, realizez că, din fiecare oraș pe care l-am vizitat, am rămas cu cel puțin un prieten drag cu care încă păstrez legătura și pe care îl vizitez când mă întorc acolo. Recent, am trecut să îl salut pe un prieten din Tenerife, deși nu era în drumul meu, dar nu puteam rămâne cu conștiința împăcată că, deși am străbătut 5000 km până acolo, nu am putut să mai străbat încă 10 km până la el. Și sunt mulți alți oameni despre care nu știu nimic, nici măcar nume sau unde locuiesc, dar care poate mi-au zâmbit atât de frumos și sincer sau mi-au oferit indicații atunci când m-am rătăcit, ori mi-au pregătit sau servit mâncarea, mi-au adus un sos în plus, mi-au tăiat o portocală în multe feliuțe ca cele pe care le strângeam din farfuriile prietenilor mei pentru că ei nu le mâncau, care mi-au pus cartofi prăjiți la pachet alături de sandwich-ul comandat, de care și acum îmi amintesc.

Îmi amintesc fețele lor și modul în care m-au făcut să mă simt și sunt recunoscătoare pentru faptul că i-am întâlnit și pentru micile lucruri pe care le-au făcut pentru mine și care chiar au făcut diferența. La capitolul fețe, trebuie să le menționez și pe ale oamenilor de la control din aeroport când îmi controlează bagajul și găsesc câte o punguță de nisip de pe fiecare plajă specială sau pietre.

Care este cea mai mare împlinire a ta în viață, până acum ? Dar obținută de pe urma blogului?

Cea mai mare împlinire a mea este faptul că sunt un om liber. Am reușit să revin independentă din atât de multe puncte de vedere (mai ales, financiar) și sunt capabilă să fug la capătul lumii să îmi îndeplinesc dorințe (pentru unele încă strâng bani), sunt sănătoasă, am curajul să fac lucruri de care mulți alți oameni încă se tem și am în jurul meu oameni extraordinari care mă susțin în tot ceea ce fac și mă iubesc chiar și atunci când le ofer motive să nu o facă.

Toate realizările de pe plan profesional pălesc în fața celor care m-au construit ca om și mi-au redat încrederea în mine și în spiritul liber pe care pot să îl am dacă am suficient curaj să pornesc în aventura vieții mele. De pe urma blogului, împlinirea supremă se regăsește în fiecare mesaj pe care îl primesc de la cititorii mei despre modul în care un articol le-al meu le-a schimbat mai mult sau mai puțin viața în bine. Acest lucru mă motivează extrem de mult și îmi confirmă faptul că încă sunt pe drumul cel bun cu ceea ce fac.

Dacă te-ai putea întoarce în timp, cu 5-10 ani, ce i-ai spune tinerei Alexandra?

Mi-aș spune: Fă toate acele lucruri de care te temi. Fă tot posibilul să îți îndeplinești dorințele. Ești extraordinară și nu lăsa pe nimeni să te facă să îți pierzi încrederea în tine, în umanitate și în bine. Ai curaj! Aruncă-te în corzile vieții și învață să cazi mereu în picioare. E în regulă să plângi atunci când nu mai poți, e în regulă să greșești, ridică-te de fiecare dată mai puternic, învață-ți lecțiile și fă tot ceea ce îți trece prin cap. Construiește-ți Imperiul și fii fericită. Meriți asta! Și pentru că nu am cum să mă întorc în timp să îmi spun aceste cuvinte care sunt lecții pe care le-am învățat treptat, vă spun asta vouă.

Eu, de exemplu, găsesc inspirație și motivație în lectură, filme, muzică și oameni. Mă fac să vibrez, mă provoacă intelectual, mă încarcă de multe ori cu energie. În ce găsești tu inspirație ca să mergi înainte, să scrii, să faci tot ceea ce ai de făcut ? Ce anume te motivează ? Ce anume te pune în mișcare?

Motivația mi-o găsesc în mine atunci când sunt la capătul puterilor (port des conversații cu mine în care îmi spun că mai pot sau mă înregistrez când îmi ofer niște sfaturi). Foarte mult mă motivează lista de dorințe și obiectivele pe care mi le trasez, pentru că atunci înțeleg că nu am timp de pierdut și trebuie să încep să fac ceva ca să le îndeplinesc.

Inspirația o găsesc în tot ce mă înconjoară, în experiențele pe care le trăiesc și în felul în care mă fac să mă simt oamenii și locurile. Tot ce îmi conferă un vibe aparte devine sursă de inspirație, chiar dacă e vorba de un om, un val, un nor, un cer senin, o ploaie de vară, un bec care se arde, liniștea din vârful unui munte, priveliștea de pe plajă, linia orizontului.

Ai o poză preferată făcută într-una din călătoriile tale?

O poză preferată? Ah, am colecție, totuși aceasta rămâne fotografia care mă descrie cel mai bine: relaxată pe marginea unei prăpastii, fotografie care m-a învățat o lecție extraordinară: atunci când vin furtunile vieții, trebuie să rămâi calm.

Hai să vorbim puțin despre viitor. Ce planuri ai cu blogul tău ? Dar pe plan personal ? Care este următoarea ta destinație și de ce ai ales-o tocmai pe aceasta?

Ador discuțiile despre viitor. Recent mi-a zis mama că, după ce termin doctoratul, pot să fac ce vreau cu viața mea, dar nu știu de ce mi se pare că deja fac asta.

Îmi doresc foarte mult să călătoresc prin toată lumea. Mi-am făcut o listă cu destinații care mă sperie pentru că mi-am dat seama că îmi mai trebuie încă o viață ca să pot ajunge în toate acele locuri. Am început să călătoresc mai des. Cred tare mult că eu m-am născut pentru a călători. Aceasta e dorința mea și a devenit scopul meu suprem. Și nu sunt eu dacă doar călătoresc și păstrez pentru mine. Trebuie să împărtășesc cu alții experiențele mele, să le recomand locuri, preparate, bilete de avion ieftine, destinații care chiar merită încercate, pentru că viața e mult prea scurtă și consider că, să călătoresc, e un privilegiu pe care trebuie să îl împart cu alții.

Nu mă costă nimic să îi spun cuiva că la Taverna Coralli din Skala Marion, Thassos sunt cele mai bune paste 4 cheese, pentru că în ultimul an am încercat paste din fiecare loc de pe unde am fost și mai bune ca acelea nu am găsit; că în Santa Cruz de Tenerife la Topping am mâncat cea mai bună înghețată de maracuya; că la Platea în Santa Cruz e o negresă care gătește o mâncare dumnezeiască; că în Bilten, Elveția e o fabrică de ciocolată la care e muszaj să ajungă; că în Budapesta există kurtos cu înghețată și, de altfel, se găsește și în Mamaia și că, tot în Mamaia, am găsit înghețată de papaya care este extraordinară.

Sunt mici lucruri care fac diferența într-o călătorie. Sunt experiențe după care am plecat sau pe care le-am găsit întâmplător (mă rog, sunt de părere că nimic nu este întâmplător și că totul se întâmplă cu un motiv). Eu vânez aceste comori și, atunci când le descopăr, le împărtășesc cu ceilalți și crește inima în mine atunci când cineva îmi scrie să îmi mulțumească pentru recomandare, că a fost acolo, a încercat ce a citit la mine și i-a plăcut. Simt că prin acest lucru aduc bucurie în viața cuiva, că ofer o experiență asemănătoare cu cea pe care eu am fost binecuvântată să o trăiesc.

Se întâmplă de multe ori să fim într-un anumit loc și la 10 metri de noi în partea stângă să fie o comoară, iar noi să facem dreapta pe un drum care poate nu duce nicăieri sau, mai grav, duce spre o experiență nasoală. Simplul fapt că aleg drumul cel bun și descopăr comoara poate să își lase o amprentă fantastică asupra acelei experiențe de călătorie.

Următoarea destinație este Cipru, în primul rând, pentru că am acolo un prieten căruia i-am promis că îl vizitez și, în al doilea rând, pentru lista cu ceea ce vreau să fac acolo și promit un articol la sfârșitul lunii mai despre această experiență.

Aventurile Alexandrei le puteți urmări pe Facebook, Instagram, YouTube sau pe blog.