Pentru un 2019 fenomenal, din India!

Ca-n fiecare decembrie din ultimii 5 ani, eu și cu jumătatea mea mai înaltă ne gândim cu nerăbdare la noaptea dintre ani și destinația unde am putea-o sărbători.

Anul trecut am petrecut în deșertul Sahara din Maroc, după ce am consultat o listă întreagă de oferte speciale Revelion, încă de prin septembrie. Gongul trecerii în Noul An ne-a prins dansând în jurul unui foc de tabără și mai apoi străbătând dunele de nisip perpedes, sub clar de lună.

Anul acesta, în schimb, ne-am dorit căldură. Așa încât Asia a câștigat din nou, după ce un ascultător a intrat în direct la radio și a povestit despre experiența unui Revelion Christian Tour. Vom ajunge să petrecem un Revelion în India, în Triunghiul de Aur cu două nopți inedite în Parcul Național Ranthambore.

Cu Umbra vântului de Carlos Ruis Zafon, nelipsita pălărie de safari și multă cremă de protecție solară în bagaje, suntem pregătiți pentru o lume cu totul nouă. Probabil vă întrebați de ce tocmai India?

• Cu riscul de a ne repeta, temperaturile ridicate câștigă mereu în fața altor destinații mai răcoroase pentru sfârșitul lui decembrie – începutul lui ianuarie. O fi iarnă în India în acea perioadă, însă cu multe grade peste zero față de România. În New Delhi va fi puțin mai friguț (în jurul a 21 de grade), dar parcă atunci când ești în vacanță, nici frigul nu mai e ce-a fost cândva. În Agra și Jaipur, precum și în Parcul Național, temperaturile sunt în jurul a 26-27 de grade, ceea ce este suficient de confortabil.
• Se spune că spiritualitatea Indiei se simte și-n pietre. Așa că vrem să ne convingem de asta. Vrem să vedem dacă sărăcia lucie din acea țară ne va schimba în vreun fel perspectiva asupra lumii și asupra vieții, dacă ne va apropia în vreun fel de noi înșine și de ceilalți. Să observi oamenii practicând ritualurile zilnice este o experiență deosebit de intimă. Cu atât mai mult cu cât India găzduiește cele mai importante religii ale lumii și este locul de baștină al Hinduismului, printre altele. Eu una îmi doresc să vizitez ashramuri, mai ales după ce am citit dintr-o suflare cartea lui Elizabeth Gilbert – Eat, Pray, Love și am rămas fascinată probabil pe vecie.

• Mâncarea cu care suntem familiarizați și pe care o iubim la nebunie! Ca întotdeauna, orice mâncare de la noi nu se compară cu cea gătită de un localnic, la el acasă. Curry cremoase cu pui, picante, cu orez sau servite doar cu pâine naan cu mult unt: mutton rogan josh, parathas și tandoori chicken. Dulciurile, mmm, o minunăție! Zahăr cu alte trei straturi de zahăr. Zice-se că dacă mănânci o bucățică din orice desert de-al lor, slabe șanse ca să îți mai dorești încă o porție. Atât sunt de dulci. Cu toate astea, abia așteptăm să gustăm din gulab jamun, jalebi, laddu, barfi și peda. Nu vă stric plăcerea de a le căuta și de a le ghici gustul virtual.
• Traficul – vom călători între orașele din Triunghiul de Aur cu mașina. Vom ajunge să experimentăm haosul din trafic: două mașini și-un scuter pe aceeași bandă de circulație, claxoane din pură plăcere de a claxona. Mai presus de orice însă, abia așteptăm să experimentăm calmul, răbdarea, colegialitatea și bunătatea dintre participanții la trafic. Să ne convingem al cui trafic este mai cuminte în esență: al Bucureștiului sau al lor?

• Oamenii – O fi de vină sărăcia sau doar orientarea lor religioasă. Sau poate ambele. Însă am citit în mai multe surse că oamenii te cuceresc prin bunătate, generozitate, deschidere către persoane noi și multă căldură, empatie.

• Taj Mahal – Nu are rost să spunem câte documentare am urmărit despre această minune a lumii și cât de nerăbdători suntem să-l vedem cu ochii noștri! Ridicat de către Împăratul Shah Jahan în memoria soției sale, această lacrimă pe fața eternității este pe bună dreptate considerată una dintre cele mai frumoase minuni arhitecturale create vreodată. Nu încape vorbă să ajungi în India și să nu vizitezi mausoleul de marmură.

Itinerariul nostru va fi simplu și scurt: New Delhi, cu Arcul de Triumf (Poarta Indiei) în memoria soldaților indieni care au pierit luptând pentru armata britanică în timpul WW1; Qutub Minar, despre care se spune că a fost ridicat fie ca un turn al unei victorii în luptele purtate de Qutub-ud-Din, fie ca minaret al unei moschei adiacente; Mausoleul lui Humayun, o altă dovadă de iubire – una din multele oferite lumii de către India – între Begai Begum și Împăratul Humayun. Stilul Mughal este arhiprezent în arhitectura Indiei; Templul Lotus și Templul Sikh Bangla Sahib Gurudwara, cu multă forfotă, cântări religioase și oameni în transă, marș în picioarele goale prin templu, dar și prin bucătăria lor. Acolo, se spune că ar fi adunați înstăriții comunității, care pregătesc mese calde pentru sărmani. Impresionant este faptul că oricine – indiferent de nație, culoarea pielii, statut social – poate să ia loc la masa la care se frământă aluatul și să modeleze pâinicile naan.

În Jaipur, ne vom plimba prin Fortul Amber, însă vom insista să urcăm cu un jeep și nu în spinarea unui elefant.

Odată ajunși în Parcul Național Ranthambore, vom participa cu nespus de multă nerăbdare și încântare la două sesiuni de safari, în încercarea de a observa viața în sălbăticie și, cu puțin noroc, tigrii bengalezi.

Noaptea dintre ani se va întâmpla tocmai la resortul de la marginea Parcului Național, unde vom închina un pahar de gânduri frumoase și alese pentru cei de acasă. Vom reflecta asupra lui 2018 dintr-o sumedenie de motive, bune și rele și vom încerca să le folosim ca motivație, inspirație și compas pentru tot ceea ce considerăm noi bun în viață. Pentru un 2019 fenomenal și pentru mulți alții care vor urma după aceea. Nu vom fi pretențioși, nu vom insista să avem bucate alese pe masa de sfârșit de an; în esență, oriunde ne aflăm în lume, tot ce contează este să fim cu persoane pe care le iubim.

***

Articol scris în cadrul ediției aniversare SuperBlog.

Sursă fotografii: arhiva personală.