2 min read

Vă mai amintiți povestea celor trei purceluși? Nif-Nif și Nuf-Nuf își pierduseră căsuțele în confruntarea cu lupul cel rău, adăpostindu-se în final în căsuța de cărămidă a fratelui lor mai mare, Naf-Naf. Odată cu moartea lupului, luase sfârșit și terifiantul conflict care îi ținuse în gardă atâta vreme.

Șuncănești arăta exact la fel ca înainte. Nimic nu se schimbase, poate doar grijile lui Naf-Naf vizavi de siguranța termică a casei lui. Ba chiar ajunsese în fața unei noi religii consumeriste: vara te-nchini la AC, iarna la centrală și tot anul la termopane și izolație.

Îl chinuia tare gândul ăsta și-și dorea din toată ființa lui de purceluș să scape cumva de al doilea lui dușman: omul. Scăpase el de lup, însă iarna se apropia cu pași repezi și se gândea cu o groază teribilă la Crăciunul care stătea să bată la ușa căsuței sale din cărămidă. Odată cu această tradiție, râtul lui se strâmba tot mai cu talent: Cum să fac eu oare să îl împiedic pe om să-l mai mănânce pe Ghiță?

Omul era parte din problemă și, avea să afle, parte din soluție. Ca să scape de amenințarea sa, ar trebui ca să se izoleze de civilizație. Dar ce va face cu energia electrică? Sau căldura? Casa trebuie încălzită peste iarnă, altfel vor ajunge toți trei porcghețată! Sau mai grav, poate se răcește vreunul dintre ei și se știe că omul nu știe de glumă când aude cuvintele gripă și porcină în aceeași propoziție.

Tatăl său, Costiță, fusese un porc educat (pare-se studiase ca să meargă la Facultatea de Aeronautică, însă un tragic accident în preajma Crăciunului a pus capăt viselor aeropurtate ale acestuia) și citise o mulțime de cărți din care îi cita mai mereu lui Naf-Naf, dar un proverb japonez îi rămăsese acestuia în minte: O singură vorbă bună poate dezgheța trei luni de iarnă.

O fi fost casa lui de cărămidă, însă nu făcea față unei ierni mioritice, așadar căzuse micuțul porcușor pe gânduri: cum fac să încălzesc eu o ditamai casa de cărămidă doar cu vorbe bune? Pur și simplu nu se poate!

Pare-se, baricadarea asta nu era chiar treabă simplă, așa că după o căutare pe internet convocase un consiliu de cocină ca să îi anunțe pe frații săi că are o soluție.

Fraților! Știu că am trecut prin clipe grele, însă trebuie să privim spre viitor! Vine iarna peste noi și trebuie să ne pregătim pentru ea. După cum spune proverbul românesc: Cine n-are vara minte, iarna nu mănâncă plăcinte. Dacă vrem să nu ajungem noi plăcinte la iarnă, trebuie să mergem off-the-grid!

Dar Naf-Naf, cum vom trăi noi fără curent, fără căldură?

Simplu, fratele meu roz! Trebuie să izolăm casa foarte foarte bine, iar mai apoi să o dotăm cu panouri termice solare și panouri fotovoltaice. Astfel nu va mai trebui să ieșim deloc din casă la iarnă dacă ne facem proviziile cum trebuie. Putem să începem să adunăm ce a rămas din casele voastre, vorba proverbului italian – dacă tot a luat foc casa, măcar să ne încălzim. 

Bine, bine, dar de unde vom ști ce fel de izolație să punem și unde?

Ei! Dar nu trebuie să știm noi, putem apela la specialiștii pe care i-am găsit ca să ne ghideze.

Lui Nif-Nif aproape că îi sări sârma din rât: Oameni? Ăăăăăștia niiiiiiciodată n-aduc ceva bun. Și-s mai mulți de unul. Dacă vin aici și le vin idei?

În mod normal lui Naf-Naf i s-ar fi zburlit șoricul pe spate să fie contrazis direct de către frații săi, însă cum era cu vorba bună care dezgheață 3 luni de iarnă? Așadar, înarmat cu multă răbdare, îi liniștise pe aceștia și îi convinsese că este cea mai bună soluție. Ba chiar, cu ocazia asta vor obține și un certificat energetic care va fi necesar la anul, când vor vinde căsuța și vor pleca departe de locul ăsta care le provocase atâtea probleme.

Era chiar mândru de ideea sa, dar mai ales de faptul că găsise o soluție să își protejeze frații, încă traumatizați de lupul cel rău. E logic, mai bine bani pe audit energetic, decât pe psiholog. Și iaca, problema era deja pe jumătate rezolvată. Așa-i Naf-Naf când își pune râtul, urechiușele, șunculițele și untura la contribuție.

Se lasă cu specialiști din rândul oamenilor, care-i vin în vizită, îi propun izolarea căsuței de la fundație până la balcoane și acoperiș, cu materiale de cea mai bună calitate, pentru a evita să mai piardă căldurică.

Ba chiar îi fac și o termoviziune, prin care îi indică clar zonele cu probleme și soluțiile aferente. Se descurcară ei mai apoi sa monteze cele necesare. Doar si-au ridicat singuri casele distruse de lup.

În cele din urmă sosise și iarna, care dovedise că Naf-Naf avusese dreptate. După cum spunea un proverb armenesc, până și viscolul a murit de frig anul acela, dar porcușorii noștri trecuseră peste ea cu bine și fără să le inghețe șunculițele.

***

Articol scris în cadrul ediției aniversare SuperBlog.

Iti multumim ca ai citit acest articol, daca ai o intrebare sau sugestie, te invitam sa adaugi un comentariu.

Daca ti-a placut acest articol, am aprecia un LIKE & SHARE. De asemenea, te invitam sa ne urmaresti pe Facebook si pe Instagram.

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.