„The Happy Kid” cu Alina Ceclan

Alina Ceclan, aka The Happy Kid, este una din acele persoane care a ales sa puna totul in standby pentru un an sabatic. Imi plac de mor acesti oameni, asa ca, Alina, bine ai venit in clubul – select, de altfel – al romanilor care merg hai-hui, care aleg sa traiasca viata asa cum se cuvine: calatorind.

Veni Vidi Amo!: Cine se ascunde în spatele proiectului The Happy Kid? Spune-ne cât mai multe despre tine.

Alina: Sunt Alina, o tânără visătoare și perfecționistă. Latura conservatoare a familiei, am vrut întotdeauna să fac doar ceea ce știam că pot finaliza cu succes, cu rezultate mai bune decât majoritatea. Însă această atitudine mi-a blocat spiritul de inițiativă, m-a stopat să încerc lucruri mai puțin obișnuite, m-a făcut să nu mă gândesc întotdeauna la ce vreau, ci la ce trebuie făcut.

Am lucrat timp de 10 ani în domeniul financiar, în câteva multinaționale, am crescut enorm în acest domeniu și eram relativ mulțumită, cu perspective foarte bune. Cu doi ani în urmă, după ce s-a născut băiețelul meu, mi-am dat seama că nu îmi canalizez energia și timpul în direcția potrivită, că nu îmi doresc să continui pe termen lung cu același stil de viață. Eric m-a făcut să înțeleg că lucrurile simple sunt cele care contează și că timpul petrecut cu el e mai important decât orice altceva. Nu aș fi vrut cu nici un preț să ratez momente din copilăria lui! Din fericire, soțul meu Andrei a împărtășit exact aceeași filozofie de viață.

De aceea am început să plănuim o schimbare în viețile noastre, o pauză de la ceea ce făceam, în care să putem combină dragostea nemărginită pentru fiul nostru cu pasiunea pentru călătorii. În urmă cu două luni, am renunțat la joburile și afacerile pe care le aveam și am început toți trei o călătorie în jurul lumii, în care să ne bucurăm de timpul petrecut împreună. Estimăm să stăm un an, însă ne lăsăm foarte multă flexibilitate în planificarea destinațiilor și duratei de ședere în fiecare locație.

Ce anume te-a determinat să scrii despre călătoriile tale?

Încă din adolescență mi-a plăcut să vizitez locuri interesante, să trăiesc experiențe noi și să cunosc alte civilizații. Andrei are aceeași pasiune, prin urmare în fiecare an ne-am mobilizat să vizităm câteva locații noi. Dependentă de a fi mereu în control, vreau să știu toate detaliile despre locurile în care merg, să pot alege unde stau, ce activități fac etc. De aceea, marea majoritate a călătoriilor noastre au fost organizate de noi, activitate care îmi face aproape la fel de mare plăcere ca și vacanța propriu-zisă. Treptat, prietenii au început să îmi ceară păreri despre diverse destinații, unde să stea, ce să mănânce, ce merită vizitat. Astfel, mi-am dat seama că ar putea fi oameni interesați de experiențele noastre de călătorie și am început să cochetez cu ideea unui blog de travel.

Dar factorul declanșator pentru lansarea blogului a fost o schimbare pe care am făcut-o recent în viețile noastre. Blogul a fost gândit ca un jurnal al acestui an sabatic, la care se adaugă și experiențe pe care le-am acumulat din diverse călătorii. Denumirea, The Happy Kid, vine de la scopul nostru principal, acela de a crește un copil fericit. Avem în vedere însă și copilul care există în sufletul fiecăruia dintre noi, sufocat de rigorile vieții cotidiene și care are nevoie de mai multă libertate și flexibilitate pentru a putea fi fericit.

Care ți se par cele mai mari iluzii pe care le au oamenii legat de călătorii?

Având în vedere profilul blogului meu, călătorii în familie, cea mai mare problemă de care mă lovesc este că foarte mulți oameni consideră a fi extrem de dificil să călătorești cu copii, că ar fi mai bine să aștepți până cresc, că oricum nu își vor aminti nimic. În realitate, copiii sunt mult mai adaptabili și mai rezistenți decât credem noi. Călătoriile sunt foarte benefice pentru dezvoltarea lor și pentru întărirea relațiilor dintre membrii familiei, atâta vreme cât este vorba de un program de vacanță adaptat fiecăruia. E într-adevăr mai dificil să călătorești cu copii, dar satisfacția este infinit mai mare. Înțeleg nevoia de a evada din când în când din viață de părinți, cu toții avem momente când ne dorim asta, însă peste 20-30 de ani, momentele relaxante alături de copii vor fi cea mai de preț amintire.

O altă mare eroare, făcută de multi oameni, e că ar fi scump să călătorești. Probabil că acum 20 de ani era mai complicat dar acum, în epoca zborurilor low-cost și a Airbnb, când poți să îți organizezi totul online, țînând cont de ritmul și bugetul tău, chiar este mult mai accesibil decât pare. Suntem foarte norocoși să trăim într-o perioadă în care îți poți organiza lejer o vacanță care să coste exact cât îți planifici.

Din experiența proprie, îmi dau seama că fiecare călătorie produce transformări în interiorul nostru, ne determină să ne reevaluăm constant, să vedem lucrurile diferit, să percepem oamenii și valorile care ne înconjoară altfel. La ce nivel consideri că te-ai transformat de pe urma călătoriilor tale ? Regreți vreuna dintre aceste schimbări?

Călătoriile m-au făcut mai adaptabilă, m-au învățat să tolerez abateri de la planul făcut dinainte, sau chiar să accept că pot să nu am întotdeauna un plan. Am învățat să fiu mai flexibilă, să înțeleg și alte perspective și puncte de vedere.

Interacțiunea cu noi culturi m-a făcut mai recunoscătoare pentru ceea ce am și pentru viața pe care o ducem. În același timp am înțeles că nu există în lume locul ideal. Nicăieri nu e perfect, peste tot sunt aspecte pozitive și negative, fie că ne gândim la climă, relief, cultură sau societate. Conteaza să înțelegi ce e important pentru tine, ce îți aduce cea mai mare satisfacție și să nu te lași influențat de opiniile altora.

Sunt mulțumită de experiențele trăite în fiecare dintre călătoriile mele și de modul în care m-au format. De aceea, îmi doresc și pentru fiul meu să călătorească cât mai mult, să știe că toată lumea este a lui să o descopere. Nu există lecție mai bună decât ceea ce înveți din propriile călătorii!

Multora le place să citească picanterii din timpul călătoriilor noastre ; despre experiențe care restabilesc încrederea în umanitate, dar și despre experiențe mai puțin pozitive – mai ales că intervin numeroase prejudecăți legate de diverse popoare sau destinații. Povestește-ne despre experiențele pozitive, dar și despre cele negative din călătoriile tale și care a fost impactul lor asupra ta.

În general, tratez toate experiențele pe care le am drept pozitive, din fiecare situație învăț ceva și rămân cu niște amintiri neprețuite. Nu pot clasifica în categoria experiențelor negative de călătorie o mașină stricată sau un zbor anulat; acestea sunt pur și simplu lucruri care se pot întâmpla, oricând și oriunde, în afara controlului nostru și pe care nu ar trebui să le lăsăm să influențeze negativ experienta per total.

Am avut însă tot felul de întâmplări, nu tocmai fericite, care în timp au devenit amintiri amuzante. De exemplu road-trip-ul pe care l-am planificat în Elveția; am zburat la Milano, urmând ca de acolo să luăm mașina, dar când am ajuns la biroul de închirieri auto ne-am dat seama că permisul auto era expirat… de mai bine de jumătate de an. Sau drumul de întoarcere dintr-o vacanță la schi în Austria, în seara de Valentines Day, când ni s-a stricat mașina în Ungaria, la vreo 50 km distanță de România și am așteptat câteva ore în frig să vina o platforma din Oradea după noi; dar acum râdem și ne amintim de cornurile cumpărate de la un supermarket aflat în zonă, care au fost cea mai personală cină de ziua îndrăgostiților pe care am luat-o vreodată.

În privința prejudecăților, călătoriile m-au învățat să trec peste ele, să le ignor și să promovez același lucru celor cu care povestesc. Am învățat, de exemplu, că nu există popoare reci sau ospitaliere, e pur și simplu o trăsătură a personalității oamenilor cu care te întâlnești, indiferent de naționalitate. La fel, nu există destinație periculoasă și de evitat cu totul (exceptând zonele de conflict, bineînțeles); în absolut fiecare locație, chiar și în orașul natal, există zone în care nu e bine să mergi dacă nu ești de-al locului; în rest, dacă îți vezi de treaba ta, dacă respecți obiceiurile locului și nu deranjezi pe nimeni, trebuie să fi extrem de ghinionist să ti se întâmple ceva rău.

Care este cea mai mare împlinire a ta în viață, până acum ? Dar obținută de pe urma blogului?

Sper să nu sune cliché, dar cea mai mare împlinire din viața mea este fiul meu de 2 ani. Zâmbetul lui ștrengar îmi aduce cea mai mare bucurie pe care am simțit-o vreodată. Să îi fiu aproape, implicată total în viața lui de zi cu zi, e cel mai important lucru pentru mine și îmi aduce satisfacții mai mari decât orice am făcut înainte. În momentele petrecute alături de el mă simt cu adevărat de neînlocuit.

Blogul e încă puișor, însă am o mare satisfacție când văd că e apreciat de tot mai multă lume. Pe termen lung, probabil, fericirea cea mai mare va fi atunci când Eric va citi încântat articolele în care el este personajul principal.

Dacă te-ai putea întoarce în timp, cu 5-10 ani, ce i-ai spune tinerei Alina?

Fii mai curajoasă, mai îndrăzneață și nu îți consuma energia cu lucruri inutile. Fă ceea ce îți doreșți, trăiește-ti viața în felul tău și ignoră ce spune lumea.

Eu, de exemplu, găsesc inspirație și motivație în lectură, filme, muzică și oameni. Mă fac să vibrez, mă provoacă intelectual, mă încarcă de multe ori cu energie. În ce găsești tu inspirație ca să mergi înainte, să scrii, să faci tot ceea ce ai de făcut ? Ce anume te motivează ? Ce anume te pune în mișcare?

Găsesc fascinantă diversitatea care există în lume, de la peisaje și natură, la oameni și culturi. Există prea multe de vizitat și experimentat, iar viața e mult prea scurtă pentru a nu te bucura la maxim de tot ceea ce îți oferă. Încerc să învăț cât mai mult din experiențele altor oameni, fie că îi întâlnesc în călătoriile noastre, că le citesc poveștile de călătorie pe diverse bloguri sau că urmăresc un documentar. Toate acestea mă provoacă să fiu mai informată și să fac planuri de vizitat noi locații.

Bineînțeles că o imensă sursă de inspirație și energie este fiul meu. Când îl văd vesel și plin de viață, când are în ochi sclipirea aceea de copilărie fără griji, știu că fac lucrurile bine și sunt pe drumul cel bun. Oricât de obosită sau plictisită aș fi, el este resursa mea inepuizabilă de motivație și energii pozitive.

Ai o poză preferată făcută într-una din călătoriile tale?

Am o mulțime de poze favorite, însă aceasta are un loc special în inima mea. E făcută în prima vacanță mai lungă împreună cu Eric, când el avea 6 luni. Am fost atunci într-un road-trip în Italia timp de 3 săptămâni, care ne-a consolidat foarte mult ca familie. Atunci am realizat și eu și Andrei cât este de frumos să petreci atât de mut timp în familie, departe de stresul și graba cotidiană, și cât e de special să călătorești alături de copilul tău. Cred că acea vacanță în Italia a fost factorul declanșator pentru toate schimbările pe care le-am făcut în viețile noastre, culminând cu pauza în care suntem acum.

Hai să vorbim puțin despre viitor. Ce planuri ai cu blogul tău ? Dar pe plan personal ? Care este următoarea ta destinație și de ce ai ales-o tocmai pe aceasta?

Blogul este destul de nou, am în minte o mulțime de noi articole, planuri de dezvoltare și idei de colaborări. Dar toate la vremea lor, vrem să avem o creștere sustenabilă și pe termen lung.

Pe plan personal, cum spuneam, suntem momentan într-o pauză, un an sabatic pe care vrem să îl petrecem călătorind alături de fiul nostru. Momentan suntem în zona Caraibelor, în Antilele Olandeze. Am ales o insulă mică, nu foarte turistică, unde ritmul vieții e lent și te poți bucura în voie de natură și familie.

Mai petrecem aici 1-2 luni, după care ne îndreptăm, cel mai probabil, spre America de Sud. Avem o întreagă listă de zone de vizitat, să vedem dacă și reușim să le bifăm pe toate.

Aventurile Alinei le puteți urmări pe Facebook, Instagram sau pe blog.