Tribul Long Neck si Triunghiul de Aur

Prima zi completa in Chiang Mai era una foarte asteptata, din prisma faptului ca urma sa ajungem pana la granita cu Laos si Myanmar, dar si pentru ca urma sa vizitam unul dintre triburile de pe dealurile regiunii: tribul Long Neck.

Turul fusese rezervat  cu doar o saptamana inainte de sosirea in Thailanda de pe travelhubchiangmai.com, la pretul de 1250 de bahti de persoana (145 de lei) si includea preluare de la hotelul din Chiang Mai, cu o dubita de 12 persoane, dotata cu aer conditionat; o vizita de aproape 30 de minute la izvoarele termale Mae Kha Jan; o vizita de aproximativ o ora si jumatate la templul alb Wat Rong Khun; vizitarea Triunghiului de Aur pe barcute traditionale (Long Tail Boats) cu traversarea raului Mekong; pranzul la unul din restaurantele de la granita cu raul Mekong; vizitarea tribului Long Neck, urmata de drumul spre hotel (timp de aproape 5 ore, pe soselele din jungla regiunii).

Regatul Lanna si Chiang Mai

Dupa preluarea de la hotel, ghidul nostru a inceput sa ne prezinte, pe scurt, istoria orasului Chiang Mai precum si cea a regiunii nordice. Am aflat, asadar, ca este fosta capitala a Regatului Lanna (era pur si simplu fermecatoare pronuntarea „Laaaaanaaaaa”) si ca inseamna „Orasul Nou”. A fost denumit astfel fiindca devenise noua capitala a Regatului Lanna, atunci cand a fost fondat in 1296, succedand Chiang Rai, fosta capitala a regatului fondata in 1292 (si care, inseamna, „Orasul Vechi”).

Ne-a purtat prin cele cinci intonatii diferite ale aceluiasi cuvant si importanta lor in comunicarea de zi cu zi. Am descoperit, tot cu ocazia asta, ca „Ch” , la inceputul unui cuvant, se pronunta „Ş”, ca „R” la inceputul unui cuvant este pronuntat „L”. Recunosc, mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama de ce, atunci cand, povestindu-ne despre Mekong ca fiind cel mai mare rau al nordului thailandez, pronunta „Biiig Liiiiiver”.

Cea mai amuzanta istorioara a fost cea legata de temperaturile din Thailanda. In dimineata respectiva, erau vreo 20-22 de grade, iar maximele se aratau promitatoare. Ne-a vazut pe toti imbracati de vara. A profitat de ocazie ca sa elucideze misterul jachetei – destul de groase – pe care o purta. Thailandezii urasc caldura. Asta explica de ce, mereu, aerul conditionat este la loc de cinste. Insa, mai mult decat caldura, urasc frigul. Ce inseamna racoare pentru un localnic ? Orice temperatura in jurul celor 20 de grade din dimineata cu pricina. Jacheta pe care o purta ghidul nostru in acea dimineata era similara cu cele pe care le purtam noi, in tara noastra, toamna tarziu sau primavara devreme. Si daca 20 de grade inseamna racoare pentru ei si se simt scosi din zona de confort, ne-a marturisit ca la 10-15 grade ii putem pune un pistol la tampla, fiindca nu si-ar dori sa traiasca in astfel de conditii.

Izvoarele termale Mae Kha Jan

La izvoarele termale Mae Kha Jan am avut 30 de minute pentru a explora zona. Si cand spun „zona”, ma refer la un perimetru nu mai maricel de-o piata mica, cu doua izvorase, dintre care unul ingradit si cu niste domnite care incercau sa vinda diverse. Aceste izvoare sunt situate la jumatatea distantei dintre Chiang Mai si Chiang Rai, ceea ce explica de ce este un binecunoscut popas. De asemenea, nu este deloc surprinzator daca observam localnici care incearca sa puna oua la fiert, in aceste ape.

Foarte rar m-am tinut deoparte de la drumuri lungi cu masina. Mereu am considerat ca este ocazia ideala de a vedea cum traiesc cu adevarat localnicii unei tari. In Thailanda, tot ce poti sa vezi sunt casute langa casute, caini fara stapan, scutere, plantatii de tot felul si, cel mai impresionant pentru mine, cate un mic altar inchinat lui Buddha in gradina fiecarei case, cu mancare si cate o doza de Cola sau Fanta, cu un pai, care poate sta acolo si luni intregi de zile, fara ca localnicii sa se atinga de el. Chiar daca se evapora sau chiar daca este consumat de pasari, se considera ca Budha si-a potolit setea, el fiind pretutindeni si in oricine.

Templul alb Wat Rong Khun

Templul Wat Rong Khun este alb complet, intr-un stil arhitectural budhist si hindus, detinut de catre Chalermchai Kositpipat, iar intrarea este gratuita. Detinatorul templului si-a consumat o buna parte din fondurile proprii pentru renovare, fiind convins ca Wat Rong Khun ii va asigura nemurirea. Sit-ul freamata de turisti, insa este de-a dreptul impresionant. Am avut inclusiv ocazia de a „vana” niste calugari budisti, alaturi de care mi-am dorit foarte mult sa ma pozez. Panicata a fost reactia ghidului cand a vazut ca indrept mana catre cei doi calugari, fiindca, odata intrati in viata monahala, acestia nu mai au voie sa atinga nici o femeie. Calugarii au fost de acord sa se fotografieze alaturi de mine, insa ghidul urmarea atent distanta dintre mana mea si corpul calugarului de langa mine.

Interesant de mentionat pentru acest templu este decorul din interiorul cladirii principale (unde, din pacate, nu se pot lua fotografii). De-a dreptul surprinzator este sa vezi pereti intregi decorati intr-un amestec de stiluri: de la cel traditional thailandez pana la cel vestic, cu personaje precum Michael Jackson, Neo din „Matrix”, Freddy Kruger, Terminator; imagini cu atacuri teroriste (tristul 9/11 din NY), cu razboaie nucleare sau pompe de petrol care ilustreaza simplu impactul distructiv al omului pe planeta. Prezenta unor personaje ca Mignonii, Hello Kitty sau Harry Potter bruiaza putin mesajul, insa concluzia care se doreste a fi transmisa despre caracterul moral uman este ca suntem malefici, pacatosi.

Nu in ultimul rand, a doua cea mai impresionanta cladire este cea a toaletelor, puternic ornamentate intr-un auriu asemenea aurului. In interpretare simbolica, aceasta din urma ar fi reprezentarea corpului, in timp ce cladirea principala a templului alb ar fi reprezentarea mintii. Auriul cladirii face trimitere la concentrarea prea asidua a omului asupra banilor si poftelor trupesti si incearca, totodata, sa sfatuiasca privitorul sa se concentreze mai mult asupra mintii si dezvoltarii spirituale, in detrimentul posesiunilor materiale.

Triunghiul de Aur si insula Donesao

Triunghiul de Aur este zona unde Thailanda, Laos si Myanmar se intalnesc pe raul Mekong. In acelasi timp, era o zona cunoscuta pentru negotul cu opiu iar raul Mekong a facilitat transportul acestuia din Myanmar in Thailanda si din Thailanda spre China si Asia de sud-est. Un kilogram de opiu are aceeasi valoare cu un kilogram de aur.

Triunghiul de Aur a devenit cunoscut pentru productia de opiu in timpul razboiului din Vietnam. Pe de o parte, era o cerere crescuta de narcotice, iar de pe alta, banii din vanzarea drogului erau folositi de catre CIA pentru a sponsoriza misiunile si razboaiele secrete ale armatelor aliate in Laos. Productia de opiu a crescut substantial la sfarsitul razboiului din Vietnam pana spre sfarsitul anilor ’80, in principal datorita cererii ridicate din vest.

In prezent, lider pe piata producatorilor de opiu este Afganistan, astfel ca Thailanda a cazut pe locul doi. Marea parte a opiului care ajunge in Thailanda vine dinspre Myanmar si intr-o foarte mica masura din Laos. Guvernul a decretat opiul ca fiind ilegal, astfel ca in nordul Thailandei numarul de culturi a scazut considerabil. Odata cu construirea de noi sosele si aeroporturi, politiei si armatei le este mult mai usor sa patruleze si sa controleze regiunea.

In Laos, in schimb, din cauza saraciei, localnicii inca mai folosesc pipe cu opiu, in special in triburile de pe dealuri. Din acest motiv, guvernul incearca sa promoveze si mai mult turismul in aceasta regiune, in speranta ca numarul ridicat de turisti va dori sa viziteze aceste triburi. Conditia stricta impusa turistilor este de a nu consuma, sub nici o forma, pipe cu opiu.

In final suntem debarcati pe insula Donesao din Laos, o pacaleala pentru turisti, cu numeroase tarabe cu marfa contrafacuta si renumitul rachiu cu tigru sau cobra. Chiar si asa, paleste in fata palincii noastre.

A fost o experienta dezamagitoare, fiindca atunci cand am citit prezentarea turului, chiar credeam ca vom pune piciorul in Laos. In schimb, am primit doar o vizita intr-o regiune mustind a magazinase, un fel de regiune economica cu regim special, agreata intre cele trei tari. Cand te gandesti ca toata distractia a costat inca 600 de bahti (70 de lei) si am primit doar o hartie cu stampila Laos-ului… Nu e nici pe departe atat de dragut ca atunci cand ai pasaportul stampilat la propriu.

Tribul Long Neck Karen

Daca ati crescut lipiti de televizor, probabil ati vazut pe National Geographic fetite si femei cu tot felul de inele de metal in jurul gatului. Imi aduc aminte de unul dintre aceste documentare, iar cand am citit, in prezentarea turului, ca le vom vizita si noi, am fost extrem de bucuroasa si eram foarte nerabdatoare sa ajungem acolo. Am incercat sa las propriile asteptari deoparte si sa incerc sa asimilez ceea ce urma sa vad, pe masura ce desfasuram vizita. Ma asteptam totusi sa vad, mai degraba, o comunitate rurala cu tot felul de casute traditionale, cu femei si copii ocupandu-se de responsabilitatile zilnice. Era evident ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Dupa ce am coborat din masina, am urmat semnul catre sat pe un drum neasfaltat, de pamant. In curand, urma sa vedem numeroase masute cu bijuterii, haine, genti si ghiozdane, obiecte de decor. Locul era aproape secatuit de oameni, mai vedeai pe ici colo cate un copil fugind, o gaina cautand o gura de ceva si, bineinteles, femeile, care, pe masura ce ne apropiam de mesele cu articole de vanzare, erau chemate subtil ca sa ne intampine, cu un zambet si o postura eleganta.

Fetitele incep sa poarte inelele de la varsta de 5 ani. De-a lungul anilor, primul inel de metal este inlocuit cu unul mai mare iar altele se adauga peste. Greutatea acestora apasa. Gatul in sine nu este lungit, insa iluzia este data de deformarea claviculei. Exista multe idei care incearca sa explice motivul pentru care inelele sunt purtate. Cele mai multe isi au originea intr-o legenda conform careia o fetita din sat a visat, mai multe nopti consecutiv, ca fusese muscata de un tigru. Inteleptii satului au luat decizia de a proteja gatul si genunchii cu aceste inele de metal. Alte idei sugereaza ca inelele le-ar face mai putin atragatoare pentru barbatii celorlalte triburi si ca ar fi mai protejate de sclavie. Un lucru este cert: acesti oameni nu au acte, nu apartin niciunei tari, nu pot urma cursurile vreunei scoli din afara perimetrului satului lor, iar doar in caz de boala, statul thailandez le elibereaza un document cu ajutorul carora pot beneficia de ingrijiri medicale.

Originea tribului Long Neck rezida in Myanmar. Dupa decade de opresiune politica, munca fortata, incarcerare, negarea reprezentarii politice si violari ale dreptului la cetatenie, membrii tribului Karen au fost determinati sa se mute in Thailanda. Desi se spune ca aici au o viata mai buna, statutul lor este inca discutat si nesigur. Multi se considera refugiati, insa Thailanda nu, din simplul motiv ca nu locuiesc in tabere de refugiati. Guvernul thailandez ii trateaza ca atractii turistice, fara sa le asigure vreun drept.

Turismul a devenit principala lor ocupatie si sursa de venit. Desi le aduce profit, le distruge in acelasi timp intreaga identitate culturala. In Thailanda, nu sunt vazuti drept cetateni si este foarte dificil pentru ei, daca nu chiar imposibil, sa detina pamant si sa-l cultive. In acelasi timp, fiindca nu pot obtine nici un act de identitate, este imposibil pentru ei sa isi gaseasca un loc de munca.

S-a luptat pentru a interzice turismul in triburile Karen, cu atat mai mult cu cat se suspecta ca unii dintre ei sunt tinuti acolo impotriva propriului consimtamant. Femeile sunt obligate sa poarte inelele de metal daca doresc sa vanda suveniruri. Unele tari, printre care si Noua Zeelanda, s-au oferit sa accepte un numar de refugiati Karen in tara lor, insa guvernul thailandez refuza sa semneze actele, de teama sa nu piarda bani din turismul catre aceste triburi.

Templul Wat Phra That Doi Wao

Templul Wat Phra That Doi Wao este locul perfect pentru o vedere panoramica asupra Chiang Rai si, la nici 100 de metri distanta, asupra Myanmarului. Legenda spune ca regele Wao a construit acest templu pentru a gazdui parul lui Budha in anul 364 E.B. In dialectul Lanna, Wao inseamna scorpion. De-a lungul timpului, templul a suferit multe deteriori, insa se presupune ca la ultima renovare, relicvele lui Budha au fost gasite si asezate in pagoda. Zona este frumos adapostita de numerosi copaci, iar la baza scarilor care urca spre templu, ti se cere sa te descalti.