Zanzibar – 10 motive ca sa-i simti magia pentru totdeauna

In general, insula se bucura de vreme exceptionala pe durata intregului an. In rarele ocazii in care temperaturile depasesc 30 de grade, briza oceanului domoleste caldura, astfel incat temperaturile sa-ti fie cat se poate de confortabile. Totodata, este bine stiut ca Zanzibar are parte de doua anotimpuri ploioase: cel cu ploi lungi, intense si vanturi puternice, care vor poposi pe insula exact in timpul orelor tale de plaja si care cad de obicei din martie pana in mai si cel cu ploi scurte, dar nicidecum atat de intense, din noiembrie pana la sfarsitul lui decembrie.

Calatoria noastra a fost la sfarsitul lui iunie, la sfarsitul extra-sezonului, la sfarsitul iernii, dupa cum ne spuneau localnicii. Temperaturile erau in jurul a 27-28 de grade pe timpul zilei si undeva la 16-18 grade noaptea. Apa este, de obicei, calda in aceasta perioada.

Cu mici exceptii. Noi, cei care am adus ploile si frigul pe insula. Din 7 zile, am prins 3 zile si jumatate de soare, insa cu apa doar calduta, la aproximativ 24-26 de grade. In rest, a plouat aproape continuu. N-as fi crezut niciodata ca pot avea frisoane la 26 de grade, pe o ploaie calda. Localnicii ne-au spus ca in luna iunie nu mai fusese asa vreme de peste 10 ani.

Inainte de plecare, apucasem sa vorbesc pe WhatsApp cu cineva de pe insula si-mi spunea cu parere de rau ca acum este iarna, ca noaptea sunt 18-24 de grade (in functie de localizarea pe insula) si ca este frig. Am ras, fiindca naiva de mine a comparat iarna lor cu a noastra. The joke was on me.

Dap, ne-am intors acasa aproape la fel de albi precum am plecat. Si ca sa va ajutam sa va faceti o idee de cat de albi eram cand am ajuns acolo: localnicii radeau de noi, de albeata noastra si ne linisteau, spunandu-ne ca poate maine vom fi ca ei. Asa-i ca erau simpatici?

In Zanzibar nu sunt lei, elefanti sau girafe. Tanzania este recunoscuta pentru safariurile care iti taie respiratia, insa aceasta insula nu este Serengeti: 99% din fauna se afla sub ape. Daca totusi ai ajuns aici, incearca sa vizitezi unul din centrele de diving, care ofera cursuri de scuba diving, in urma carora vei putea admira frumusetea recifelor de corali, printre altele. Zanzibar are cateva zone unde se poate face snorkeling de calitate, cu precadere in jurul atolului Mnemba, mai ales la reflux. Am reusit sa observam:

• o familie de delfini, care inotau la 3-4 metri de noi, super jucausi. De altfel, am evitat sa rezervam tururi de inot cu delfinii, tocmai ca sa nu mai incurajam astfel de practici.
• Lionfish, foarte popular in apele din jurul Zanzibarului, cu niste tepi veninosi.
• Pestele claun (Clownfish) albastru.
• Trumpetfish, regasiti in principal pe patura stancoasa a apelor.
• Razorfish, multi
• Murene (Moray eels)

Umbla vorba ca ar mai fi testoase, balene si rechini de recif, insa n-am avut bafta de a-i vedea.

In afara de viata marina, insa, apele au o culoare ametitoare, in mod special la reflux. Inainte de a ajunge acolo, citisem ca doar coasta estica se bucura de flux si reflux puternice, precum si de ape in toate tonurile de albastru si verde. Abia cand eram in avion, deasupra insulei si a unei fasii de apa in multe nuante de verde smarald, pregatiti de aterizare, ne-am dat seama cat de frumos si de adevarat este de fapt totul.

Ca orice destinatie tropicala, Zanzibar are si el colonii de maimute. Daca ai avut ocazia sa vizitezi Asia de Sud-Est si maimutele de acolo ti s-au parut o idee prea agresive pentru firea ta calma, te incurajam sa nu ai nici o teama fata de cele din specia Red Colobus de pe insula. Sareau din copac in copac sau fugeau pe sol in fata noastra, fara sa fi existat in nici un moment riscul de a fi atacati de vreuna dintre ele. Padurea Jozani este cea in care le-am observat in habitatul lor natural.

In afara acestora, am mai observat crabi pe plaje, in toate dimensiunile si culorile. Pe Prison Island se gasesc si testoasele uriase, cu o varsta de aproape 200 de ani.

Zanzibar ofera un alt fel de romantism. Unul putin domolit fata de cel din Thailanda, Bali sau Caraibe, insa la fel de aproape de inima fiecaruia. Diminetile iti ofera cele mai frumoase rasarituri, iar serile cele mai spectaculoase apusuri de soare. Asadar, nu ezita sa te trezesti cu noaptea in cap sau sa faci imposibilul pentru a incheia ziua pe una din plajele insulei.

Localnicii recomanda apusurile din Nungwi si Kendwa ca fiind cele mai frumoase. Noi ne-am hranit ochii cu cele de pe Oceanul Indian, intre Prison Island si Stone Town, si cu cele din Kiwengwa.

Diminetile in Zanzibar mai vin cu o frumusete, ba chiar doua: sansa de a vizita reciful, la reflux, cand apa este plecata pe aproape un kilometru in larg. Lasa-te pe mana baietilor de pe plaja, ei stiu cel mai bine! Nu uita totusi sa te dai cu multa crema de plaja, o sa te prajesti altfel; dar si sansa de a simti mirosul de frangipani, floarea iubirii, sub primele raze ale soarelui.

Zanzibar este pe buna dreptate denumit Insula Condimentelor. Intr-unul din tururile noastre am ajuns intr-o ferma de condimente – un amestec de mirosuri si gusturi, unde ghizii ne incurajau sa ghicim condimentele si fructele pe care le tineam in mana: coriandru, vanilie, cardamom, lemongrass, piper, cuisoare (a caror scoatere de pe insula este complet interzisa, decat daca nu este intermediata de catre guvernul tanzanian), castravete, scortisoara, nucsoara (folosit in mod traditional ca un soi de drog de catre barbati si afrodisiac de catre femei), ananas, cacao, durian, jackfruit, pomelo, portocale, fructul pasiunii, mango (cel mai dulce si mai zemos fruct de mango mancat vreodata, mai bun chiar si decat cel din Thailanda). Cel mai dor ne este insa de nuca de cocos proaspata, incomparabila cu cea pe care o gasim in magazinele din Romania.

Zanzibar este o regiune semi-autonoma a Tanzaniei. Poate un lucru mai putin cunoscut este ca tara s-a format prin unificarea Zanzibarului cu Tanganika, de pe continent, in 1964 sub numele Tanzania, combinand numele celor doua state care de curand isi castigasera independenta fata de Marea Britanie. Unul dintre ghizii locali ne spunea ca aceasta unificare a fost cu cantec si nu tocmai in beneficiul zanzibarezilor si exista o miscare politica semnificativa (de care el era foarte pasionat) care militeaza pentru ca insula sa redevina un stat independent, candva in viitor.

De-a lungul secolelor, au avut numeroase influente din partea Portugaliei, Angliei si, cea mai pregnanta, din partea Omanului, care i-a transformat in sultanat si care a lasat probabil cea mai importanta mostenire, o populatie musulmana in proportie de peste 99%. Tot arabii au fost cei care au intarit comertul cu sclavi, insa Imperiul Britanic a fost cel care a abolit sclavia pe insula in 1897.

Aceste influente se simt in arhitectura locului, o arhitectura preponderent coloniala; in limba vorbita de localnici – toti vorbesc Swahili, iar o mare majoritate vorbeste si araba, prinsa din Coran; in trafic – se conduce pe partea gresita a drumului, cum ne place noua sa spunem; in bucataria locala, unde se regaseste si o puternica influenta indiana, ca urmare a intaririi legaturilor comerciale dintre Zanzibar si India in timpul influentei Omanului.

Arhitectura din Stone Town este o fuziune de influente arabe, indiene, europene si africane. Cladirile arabe sunt de cele mai multe ori patrate, pe doua sau trei nivele, cu niste curti interioare care sa permita circularea aerului si racirea incaperilor adiacente.

Cladirile indiene, alcatuite tot pe cateva nivele, includ frecvent un magazin la parter si incaperi de locuit la etaj, cu fatade ornate si balcoane.

Cea mai populara trasatura a arhitecturii zanzibareze sunt usile din lemn sculptat, simbol al statusului social si dovada a unei familii instarite. Lemnul este de obicei mahon sau tec, iar usile sunt masive fiindca erau folosite ca instrument de aparare impotriva elefantilor cu care triburile locale erau dotate in urma cu cateva secole.

Insa ceea ce face Stone Town atat de cunoscut in lume este tocmai culoarea cladirilor, acel aspect de piatra murdara, care vine de fapt de la materialul cu care acestea au fost ridicate: calcar coraligen.

Printre cele mai notabile preparate se regasesc: Sorpotel, de influenta portughezo-indiana, o fiertura de diferite maruntaie, amestecate apoi cu masala, tamarin si otet; Spice cake, cel mai popular desert zanzibarez, dintr-un aluat in amestec cu scortisoara, cuisoare, nucsoara si ciocolata; Boku-Boku, un amestec de carne gatit in malai, ghimbir, chimen, chilli, rosii si ceapa; paine de curmale si alune de padure; carne preparata in stilul pilau; rechin cu piper si alte condimente picante, una dintre cele mai populare carnuri de pe insula; caracatita fiarta in lapte de cocos, curry, scortisoara, cardamom, usturoi si suc de lime. Un lucru este sigur in Zanzibar: nu vei gresi niciodata daca vei gusta cat mai multe fructe de mare omeneste posibil.

Si daca tot vorbim de mancarea din Zanzibar, sa nu te surprinda daca pe insula vei gasi galbenus de ou…alb. In marea majoritate a Tanzaniei – iar Zanzibar nu face exceptie – micul dejun are doua optiuni: albus de ou si… albus de ou, chiar si atunci cand galbenusul se regaseste in ou. Fara spaima, nu e nimic in neregula cu gainile de pe insula, doar ca sunt hranite cu graunte care le determina sa produca oua monocrome.

2Hotelurile

Zanzibar are optiuni de cazare pentru toate preferintele: apart-hoteluri, pensiuni, hosteluri si resorturi. Toate fac cu ochiul oricarui buget de calatorie si absolut toate, din prisma amplasarii lor pe insula, vor spori romantismul. Orice vei alege, vei ajunge sa cunosti cu siguranta natura oamenilor de pe aceasta insula, buna lor dispozitie continua, sa razi si sa dansezi cu ei. Hakuna matata!

Revin cu drag la partea preferata a oricarei calatorii: oamenii, resursa inepuizabila a oricarei destinatii. Iar cei din Zanzibar nu sunt mai prejos.

Primul lucru pe care il inveti, odata ajuns aici, este ca salutul conteaza. Swahili este o limba care se invata din zbor si vei fi surprins sa observi ca doar elementele de baza te pot duce departe. Nu asuma intotdeauna ca atentia care ti se acorda este doar pentru a-ti vinde suveniruri sau pentru a te prinde intr-o oarecare capcana de a accepta tot felul de tururi – se intampla, intr-adevar, dar salutul este parte importanta a culturii locale. Deseori, toti acei Mambo si Jambo sunt doar atat, astfel ca este o idee buna sa intorci salutul. Poate parea coplesitor la inceput, dar de fapt este chiar dragut sa realizezi ca atatia straini isi iau timp sa constate prezenta ta si sa te intrebe cum ti-a fost ziua.

Al doilea lucru pe care il inveti in Zanzibar, destul de timpuriu, este ca ritmul insulei este destul de incet. Aici, timpul se misca pole pole, iar lucrurile nu au sens mereu, nu functioneaza mereu dupa standardele noastre sau pot dura mai mult decat am fi noi dispusi sa acceptam. Esti in vacanta, deci este important sa accepti acest haos calm si sa incerci sa iei cat mai mult din ritmul lor. Prepararea cocktail-ului tau ar putea dura 45 de minute, insa va fi delicios iar asteptarea va fi meritat din plin.

Al treilea lucru pe care il inveti pe aceasta insula este, dupa parerea noastra, cel mai important: desi sunt extrem de saraci (cei mai multi dintre ei ajung sa castige putin sub 1 dolar pe zi), sunt mereu fericiti, cu zambetul in ochi si cu o bunatate fara margini in suflete. Din putinul pe care il au, dau si altora. In satele traditionale, sunt cu totii o mare familie, care impart putinul lor cu toti ceilalti, asa incat tuturor sa le fie bine, deseori fara sa astepte nimic in schimb. Poate doar un zambet pur si un asante sana.

Cateva zile petrecute pe insula te vor invata cu siguranta cateva lectii de viata pretioase si te vor determina sa vezi totul cu alti ochi:

• localnicul care ne-a dus de la aeroport la hotel, in prima zi, ne povestea despre familia lui: sotia si cei doi copii. Sotia, care era casnica, precum majoritatea femeilor de pe insula; si copiii – baietelul lui de aproape un an si fetita, care-i murise la cateva luni din cauza unei boli. Ne-am ofilit putin, fiindca ne plangem atat de des de situatia sistemului medical de la noi din tara, fara sa ne gandim ca in alte parti ale lumii, oamenii nu au acces nici macar la atat.
• marea problema a sistemului lor medical este lipsa unitatilor medicale, a medicilor si a medicamentelor. Nu de putine ori, localnicii se trateaza cu leacuri babesti, se folosesc de condimentele pe care le cultiva pe insula (de exemplu, cuisoare pentru durerile de dinti etc). De aceea, turistii sunt incurajati sa aduca medicamente (antibiotice, probiotice, antiinflamatoare etc) in locul jucariilor, rechizitelor, hainelor sau dulciurilor.
• localnicii prind repejor limbile straine. O parte dintre ele sunt invatate in scoala (engleza si franceza), insa pentru altele (germana, poloneza, spaniola, portugheza, italiana) au devenit autodidacti, pentru a reusi sa faca fata maselor de turisti din ultimii ani.
• fiind in preponderenta 99% musulmani, localnicii nu beau alcool. Incearca sa fii calm atunci cand barmanul va improviza un desfacator de sticla de vin sau daca, ba chiar nu va avea deloc unul. Intamplarea noastra a fost cat se poate de amuzanta: aveam cu noi o sticla de vin cumparata din Doha la duty-free pe care am dus-o la bar la hotel pentru ca noi nu aveam un tirbuson cu noi, insa nimeni nu a stiut cum sa o deschida. Ba chiar au rupt tirbusonul din dotarea barului, din simplul motiv ca intreaga lor colectie de vin, originara din Africa de Sud, vine cu filet.
• Imbracamintea femeilor este similara cu cea a femeilor din India: plina de culoare si modele complicate, fiindca se munceste mult pe camp si astfel mascheaza murdaria, iar lipsa apei face destul de dificila spalarea frecventa.
• Este frapant sa vezi copii a caror cea mai de pret jucarie este cauciucul de la roata de masina sau o minge fara suflu, fara forma. In necunostinta de cauza, le-am dus caramele. Multi dintre acesti copii incercau sa le manance cu tot cu ambalaj. Dupa aceasta zi, numele meu a devenit, datorita acestor copii, Caramela.
• Eram nerabdatori sa vedem celebrii Maasai, originari din Tanzania si Kenya. In Zanzibar, misunau pe plajele din fata hotelurilor si abordau turistii pentru a le vinde tururi, bratari sau diverse suveniruri. Pot parea agasanti la inceput, mai ales daca nu ti-ai facut temele de acasa, insa nu ai de ce sa te temi de ei. Te pot urmari pana in apa, insa au mereu o atitudine super friendly – va fi mereu o relatie de my friend – hey friend intre voi, iar daca vei stii sa-i tratezi corect si omeneste, vei gasi aliati pretiosi in ei. Nu uita ca ei traiesc din astfel de interactiuni, asa incat daca serviciile prestate tie au fost bune, vor fi recomandati si nu vor avea decat de castigat. Experienta noastra a fost cat se poate de pozitiva cu ei: ne-am salutat de cand ne-am vazut, am vorbit la acelasi nivel cu toti, au dorit sa afle de unde suntem si care este viata noastra si ne-au invitat in final in casele lor. Ei, aici treaba devine interesanta, fiindca aceste case ale maasailor sunt de fapt niste camarute din scanduri, asezate pe plaje, in fata hotelurilor si nu au electricitate sau apa curenta; poarta nume celebre ca Amazon, Hugo Boss, Louis Vuitton, Ikea, Kaufland etc.

Sa vizitezi un sat traditional in orice tara din Africa este o experienta pe care nu o uiti usor, care te marcheaza. Te lasa sa intelegi cat de norocosi suntem noi, in lipsurile noastre si cat de putine au ei. Prima noastra vizita a fost in satul Nungwi, un sat devenit mult prea comercial, unde sunt debarcati toti turistii care ajung in Zanzibar. Un fel de Phuket al Thailandei. Copiii au sarit pe noi, ne-au tras de brate si de par, au devenit putin agresivi, doar ca sa primeasca o acadea. La extrema cealalta a fost vizita in satul traditional din zona Mchangani, bine organizat, cu localnici deosebit de primitori, copii cu mult bun simt, care te inconjurau ca sa te cunoasca mai bine, ca sa afle numele tau si de unde vii, ca sa-ti ofere zambete timide si ca sa fuga de tine in momentul in care le zambeai si tu. 

Selfiul de mai jos a fost pur intamplator, rezultat inocent al faptului ca cea mai mare dintre fetite, Mia, mi-a observat telefonul in timp ce faceam niste poze prin sat si a venit la mine ca sa ma intrebe cum se foloseste. In timp ce ii aratam, au venit si ceilalti copii. Mi-am zis ca cel mai bun mod de a le arata este prin puterea exemplului – un selfie pe care sa-l dau sa-l clickuiasca oricat de mult vor dori apoi pe ecranul telefonului. Abia am reusit sa plecam din sat, fiindca voiau sa stie totul despre noi.

Dincolo de peisajele exotice, sunt atat de multe de facut pentru acesti copii. Abia atunci am inteles de ce multi aleg sa fie voluntari in Africa. Daca o sa va lasati purtati pe continent candva, oferiti-le mai bine rechizite scolare, medicamente si, cel mai important, tot ce e mai bun din persoana voastra – zambete, privire calda, dragoste si interactiune cu persoane atat de diferite de cei din comunitatea lor.

Intr-o alta zi, am fost pe mare intr-un Safari Blue, insa am avut ghinion sa prindem cea mai imbufnata mare cu putinta. Nestiind sa inot, ma cuprinsese panica la miscarile barcii pe valurile maricele, insa ghidul nostru, impreuna cu echipajul de pe barca, zambeau, cantau si ne repetau incontinuu Hakuna Matata.

La inceputul calatoriei, ABK ne-a fost ghid in Stone Town si ne-a facut o incursiune in istoria vechiului oras. Povestea lui este impresionanta: ziua lucreaza ca ghid, iar dupa-mesele si serile preda engleza, uneori chiar si pro bono. Asa, fiindca ii place sa-i ajute pe altii, sa dea mai departe tot ce are mai bun. Nu a iesit pana acum de pe insula. Fratele lui lucreaza in Tanzania, zona Serengeti si viseaza sa poata aduna suficienti bani ca sa ajunga langa el, sa fie ghid pentru puzderia de turisti ajunsi acolo in safari.

ABK este sunit. Am incercat sa-l corupem in gluma si sa-l cinstim cu o bautura alcoolica, dar ne-a zis ca a pus gura pe sucuri, cel mult, pana acum. Cand a fost intrebat pe cine prefera dintre Messi si Ronaldo, ne-a raspuns mai degraba in stilul zanzibarezilor: Amandoi sunt buni. Ii plac pe amandoi la fel. De altfel, si-a inceput plimbarea cu noi prin Stone Town spunandu-ne ca, in Zanzibar, oamenii sunt ultra toleranti unii cu altii, indiferent de orientarea religioasa. In ochii lor, toti sunt la fel, egali si buni.

Povestea lui, modul in care ne vorbea, ne-au adus aminte mult de Maroc.